Clasificarea măsurilor procesuale de constrângere

Deşi măsurile procesuale prezintă în ansamblu o anumită omogenitate, totuşi datorită unor deosebiri ce apar între ele, literatura de specialitate le-a clasificat în raport de anumite criterii şi anumite valori sociale asupra cărora se îndreaptă măsurile procesuale, persoanele împotriva cărora se pot lua măsurile procesuale, faza procesului penal în care sunt dispuse măsurile procesuale. O astfel de clasificare este susţinută de către I. Matiuţ, N. Volonciu, G. Nistoreanu, I. Neagu. Autorul I. Neagu mai propune un nou criteriu de clasificare a măsurilor procesuale  şi anume scopul  special urmărit prin luarea acestor măsuri.[1]  O clasificare a măsurilor procesuale  avută în vedere de către toţi autorii menţionaţi a servit temei de sistematizare.

Sub aspectul valorilor sociale asupra cărora se îndreaptă măsurile procesuale sunt personale şi  reale:

• măsurile procesual – personale sunt cele ce privesc doar persoana bănuitului, învinuitului şi altor persoane (reţinerea, arestarea preventivă, aducerea forţată).
• măsurile procesual – reale , ce privesc bunurile anumitor persoane (învinuitului, condamnatului ca spre exemplu măsurile de ocrotire a averii, sechestrului propriu zis).

                   Sub aspectul fazei procesului penal în care pot fi luate măsurile procesuale, deosebim:

1. măsuri care pot fi luate numai în faza de urmărire penală (reţinerea);
2. măsuri care pot fi luate numai în faza de judecată (îndepărtarea unor persoane din sala  şedinţei de judecată) şi
3. măsurile care pot fi luate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecării cauzei (reţinerea, sechestrul asupra bunurilor).

                   În funcţie de scopul special urmărit prin luarea măsurilor procesuale, acestea pot fi măsuri de constrângere şi  măsuri de ocrotire.

În funcţie de persoana vizată

                   Dar criteriul principial ce stă la baza clasificatorului măsurilor procesuale este după natura lor:

1. Măsuri preventive luate în vederea asigurării bunei desfăşurări a procesului penal ori pentru împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărire, judecată sau de la executarea pedepsei.
2. Măsuri de ocrotire luate pentru prevenirea lipsei de ajutor a unei persoane aflate în îngrijirea sau la întreţinerea celui arestat preventiv.
3. Măsuri de siguranţă luate împotriva învinuitului sau inculpatului care prezintă pericol pentru societate, datorită unei boli sau intoxicaţii cronice cu alcool sau stupefiante.
4. Măsuri asigurătorii luate pentru garantarea reparării pagubei produse prin infracţiune.

Dintre clasificările măsurilor procesuale, cea mai importantă este dată de Codul de procedura penală, care clasifică aceste măsuri în: preventive şi  procesuale de constrângere.[2]

Măsurile preventive reprezintă măsurile procesuale cele mai drastice, datorită referirii restrângerea în condiţiile legii a libertăţii persoanei.

Din cea de-a doua categorie fac parte celelalte măsuri având obiect asigurarea unei ocrotiri procesuale.

Comparativ cu autorii români, specialiștii ruşi care la baza clasificării stă criteriul de constrângere , clasifică măsurile procesuale în felul următor.

          Cornucov V. M. Propune a fi clasificate în:[3]

I grupă – măsurile ce asigură participarea şi comportarea cuvenită învinuitului şi  a altor participanţi la procesul penal. La această grupă se referă - măsurile preventive, aducerea forţată, reţinerea, destituirea din  funcţie.

II grupă – măsurile de cercetare a descoperirii, cercetării şi ridicării de probe,  de asigurare a acțiunii civile şi  a eventualului  confiscării averii. Această grupă este divizată în 2 subgrupe:

1. măsurile de garantare a descoperirii, cercetării probelor  (percheziţia), internarea învinuitului la o instituţie medicală;
2. Sechestrul propriu – zis.

Covriga Z. F. deosebeşte măsurile procesuale în:[4]

1. măsurile preventive, la ele se referă reţinerea , aducerea forţată, destituirea din funcţie a învinuitului, măsurile ce se iau faţă de cei ce tulbură ordinea în timpul şedinţei de judecată;
2. măsurile ce sigură calitatea procesului penal, internarea învinuitului, bănuitului într-o instituţie medicală.

Autorul N. M. Davidov[5] referindu-se la problemele clasificării, menţionează că clasificarea este amplasarea evenimentelor clasificate în conformitate cu evidenţa proprie sau a continuităţii. La baza acestor ample clasificări trebuie să stea legăturile obiective existente cu diversitatea obiectelor şi fenomenelor.

Astfel el clasifică măsurile procesuale în:

1. Măsurile îndreptate la prezentarea în instanța de judecată a organelor de urmărire penală (aducerea forţată, Citarea participanţilor la proces),
2. Măsurile orientate la asigurarea descoperirii, adunării probelor (percheziţiei).
3. măsurile ce împiedică săvârșirea de către învinuit a noilor infracţiuni la funcţia care se află – destituirea din funcţie.
4. Măsurile care se iau faţă de cei care tulbură ordinea în timpul şedinţei de judecată (îndepărtarea persoanelor ce încalcă ordinea în instanţă de judecată, aplicarea amenzii judiciare).
5. Măsurile ce asigură executarea hotărârii, sentinţei judecătoreşti în compartimentul asigurării acţiunii civile – punerea sub sechestru a averii.

Livşiţ Iu. D. – toate măsurile procesuale se împarte în:[6]

1. măsurile preventive;
2. măsurile îndreptate la descoperirea, cercetarea probelor;
3. măsurile care se iau faţă de cei ce tulbură ordinea în şedinţa de judecată;
4. alte măsuri ce nu pot fi atribuite nici la una din grupele mai sus menţionate.

Clasificarea expusă în principiu puţin ce se deosebeşte de la autor la autori ruşi şi într-o măsură oarecare condiţionat, deoarece la baza ei este pus un indice întreg şi măsuri procesuale asigură atingerea nu doar a unui scop dar a mai multor. Mai completă şi mai comodă din punct de vedere a structurii sistemului măsurilor procesuale, se reprezintă clasificarea măsurilor examinare după caracterul şi  gradul exprimat în ele a elementului de constrângere. În baza acestuia toate măsurile procesuale se împart în : măsurile preventive și alte măsuri procesual procesuale. O astfel de clasificare este dată şi  în Codul de procedură penală a Republicii Moldova.

Din conţinutul alin. (4), (5) al art. 175 din CPP rezultă următoarele clasificări:

1. măsuri preventive generale aplicate oricărui bănuit, învinuit;
2. măsuri preventive speciale aplicate acuzatului minor sau militar;
3. măsuri preventive principale;
4. măsuri preventive complementare (ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport);
5. măsurile preventive privative de libertate (arestarea preventivă, arestarea la domiciliu);
6. măsuri preventive neprivative de libertate;
7. măsuri alternative arestării (arestarea la domiciliu, liberarea provizorie sub control judiciar, liberarea provizorie pe cauţiune).

În doctrina dreptului procesual penal s-au propus şi alte clasificări determinate de următoarele criterii:

1. caracterul restricţiilor impuse;
2. modul de influenţare asupra învinuitului;
3. durata aplicării sau
4. natura juridică a regimului de asigurare a sarcinilor măsurilor preventive

 

[1] Ion Neagu, Drept procesual penal, Bucureşti 1988, pag. 316;

[2] Ibidem, p.400;

[3] Корников В.М. Меры процессуального принуждения в уголовном судопроизводстве, Саратов 1978, pag.23;

[4] Idem;

[5] Idem;

[6] Лившиц Ю.Д. Пересечения в советском уголовном процессе,1964, pag.9;