Drept

Statul constituie o creație a omului, care are menirea să-i servească acestuia, subordonând mecanismul integral al puterii şi administrării sale, astfel toate atribuţiile unui stat sânt legate de soarta poporului său, de asigurarea unor garanţii ale drepturilor şi libertăţilor omului, de îndeplinirea unor obligaţii în fata cetățenilor statului respectiv în procesul de realizare a dreptului.

Pentru aceasta, în activitatea practică se impune luarea unor măsuri de reprimare faţă de persoanele învinuite de săvârşirea infracţiunilor sau a contravenţiilor cum ar fi reţinerea, declarația scrisa de nepărăsire a localității, garanția unei organizații obștești, arestarea preventiva sau contravenţională, amenda judiciara, etc. – denumite procesual masuri procesuale de constrângere sau măsuri preventive.

Prin urmare aceste restricții pot fi realizate doar prin prisma legii, asigurându-se prin aceasta ordinea de drept. De asemenea, legislația prevede şi cazuri de restrângere a libertarii persoanei în scopul unei bune desfăşurări a procesului penal.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din Legea suprema, Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi  sunt garantate. Iar conform DECLARAȚIEI UNIVERSALE A DREPTURILOR OMULUI din 10 decembrie 1948, drepturile egale şi inalienabile ale tuturor membrilor familiilor umane constituie fundamentul libertăţii, justiției şi al păcii în lume şi totodată ”nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”în conformitate cu prevederile CONVENŢIEI EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI din 04 noiembrie 1950.

Concomitent, în statul de drept, instanței judecătorești ii revine rolul de a examina cauzele penale şi  contravenţionale, adică este autoritatea judecătoreasca abilitata cu drept de a decide, inclusiv prin aplicarea de măsuri procesuale preventive, soarta fiecărui cetăţean aflat în conflict cu legea.

Nu în zadar, marele filosof Aristotel spunea, ca „judecătorul este dreptul care trăieşte”.

           La momentul actual, libertatea persoanei este întâlnita în multiple acte internaționale care la rândul său are o legătură fie că directă sau indirectă cu aplicarea măsurilor preventive, şi  anume:

• în articolele 3 şi 9 ale DECLARAȚIEI UNIVERSALE ALE DREPTURILOR OMULUI, din 10.12.1948;
• articolul 9 din PACTUL INTERNAȚIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE şi POLITICE din 1966;
• articolul 5 al CONVENȚIEI EUROPENE PENTRU PROTECȚIA DREPTURILOR OMULUI şi LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE din 1950.
• Ansamblul de Reguli Minime ale NAŢIUNILOR UNITE cu privire la administrarea justiţiei pentru minori (Regulile de la Beijing) în care se menţionează că: “Detenţia preventivă nu poate fi decât o măsură de ultimă instanţă şi durata sa trebuie să fie cât mai mică cu putinţă. Atât cât se poate, detenţia preventivă trebuie să fie înlocuită cu alte măsuri cum ar fi supravegherea severă, un ajutor foarte atent sau plasarea într-o familie sau într-un lăcaş sau cămin educativ” [6].[1]

Măsurile preventive au drept efect fie privarea de libertate (arestul preventiv), fie restrângerea libertăţii de mişcare (declaraţia de nepărăsire a localităţii)[2] reglementarea lor reflectând principiile prevăzute în art. 25 din CONSTITUŢIA REPUBLICII MOLDOVA privind garantarea libertăţii individuale.

Totodată, libertatea individuala nu este, nu poate şi  nu trebuie sa fie absoluta. Libertatea persoanelor trebuie sa nu depăşească acea limita ca să nu atenteze asupra libertăţii altor persoane, la fel titulară de drepturi şi  libertăţi.

În această ordine de idei, putem menţiona un şir de acte normative naţionale care au tangenţă şi reglementează aplicarea măsurilor preventive, şi  anume:

• Codul Penal al RM din 18.04.2002, publicat la data de 14.04.2009 în Monitorul Oficial nr. 72-74, art. Nr. 195;
• Codul de Procedură Penală al RM din 14.03.2003, publicat la data de 07.06.2003 în Monitorul Oficial Nr. 104-110, art. Nr. 447, in vigoare din 12.06.2003;
• Codul de Executare al RM din 24.12.2004, publicat la data de 05.11.2010 în Monitorul Oficial nr. 214-220, art. nr 704;
• Legea RM Nr. 1036  „cu privire la sistemul penitenciar”, din  17.12.1996;
• Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.39 din 22 noiembrie 2004, care reglementează: “Arestarea preventivă a minorului în faza de urmărire penală trebuie să fie evitată. În conformitate cu prevederile art.186, alin.3 CPP, minorul trebuie să fie deţinut în stare de arest doar în cazuri excepţionale, în funcţie de complexitatea cazului, de gravitatea infracţiunii şi dacă există pericolul real de dispariţie a învinuitului minor, ori riscul exercitării din partea lui a presiunii asupra martorilor sau a nimicirii ori deteriorării mijloacelor de probă...”;[3]
• Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, Despre aplicarea de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale legislaţiei de procedură penală privind arestul preventiv din 9 noiembrie 1998
• Hotărârea Plenului Curţii  Supreme de Justiţie  a  Republicii  Moldova nr. 4 despre aplicarea  de  către  instanţele  judecătoreşti  a  unor  prevederi   ale legislaţiei  de procedură penală privind arestarea preventivă  şi  arestarea  la domiciliu  din 28.03.2005,  Buletinul  Curţii  Supreme  de  Justiţie a Republicii Moldova, 2005, nr. 10, p. 7 etc.

[1] Ansamblul Regulilor Minime ale Naţiunilor Unite cu privire la administrarea justiţiei pentru minori (Regulile de la Beijing), aprobate prin Rezoluţia 40-33 din 29 noiembrie 1985, pct.13-1 - 13.2. În Culegere de acte normative naţionale şi internaţionale în domeniul dreptului penal. IRP. Vol.I. Chişinău: Ed. Cartea Juridica, 2007, p 59-60;

[2] Ion Neagu, Drept procesual penal, Bucureşti 1988, pag.402;

[3] Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova “Cu privire la practica judiciară în cauzele penale privind minorii”, nr.39 din 22 noiembrie 2004, pct.5. În Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii, 2005, nr.7, p.6;