Conform alin. secund al art. 148 CPP al României, în cazurile prevăzute la alin.1, lit. a-e, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa prevăzuta de lege este detențiunea pe viața sau închisoare mai mare de 4 ani.
Măsura arestării preventive poate fi luata, indiferent de faza procesului penal, numai de către judecător.
Pentru garantarea regulilor de baza ale procesului penal trebuie să existe anumite condiții de forma.[1]
Astfel, o prima condiție este începerea urmăririi penale, moment ce determină limita în timp a declanșării procesului penal precum şi poziția procesuala a participanților, fixându-le drepturile şi obligațiile procesuale. Pentru arestarea inculpatului trebuie pusa în mișcare acțiunea penala.
O alta condiţie a arestării preventive este ascultarea învinuitului sau inculpatului, condiţie necesara şi în cazul arestării învinuitului chiar daca art. 150 CPP al României se refera numai la ascultarea inculpatului. Excepția acestei condiţii este situația în care învinuitul sau inculpatul este dispărut, se afla în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata ori se afla în stare de reținere sau arestare preventiva (prev. de art.146 CPP al României - arestarea învinuitului) şi din cauza stării sănătăţii ori din cauza de forța majora sau stare de necesitate nu poate fi adus în fata judecătorului. În acest caz prezenta apărătorului învinuitului sau inculpatului este obligatorie.
Prezenta procurorului şi a apărătorului sunt obligatorii.
Actul prin care se ia măsura arestării preventive este hotărârea (încheiere motivata) instanței de judecata căreia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond sau al instanței corespunzătoare în a cărei circumscripție se afla locul de detenție daca învinuitul sau inculpatul este arestat în alta cauza.
În codul de procedura penala sunt prevăzute ca modalităţi ale arestării preventive arestarea învinuitului şi arestarea inculpatului, în funcție de faza procesului penal în care se dispune aceasta măsura.
Arestarea preventiva a învinuitului
Arestarea învinuitului în cursul urmăririi penale ( măsură preventiva rar întâlnita în practica instanțelor judecătorești) se poate dispune fata de persoana fata de care se efectuează urmărirea penala, atât timp cât timp nu a fost pusa în mișcare acțiunea penala.
Măsură preventiva se dispune la propunerea scrisa şi motivata a procurorului care supraveghează cercetarea penala sau efectuează urmărirea penala, propunere care trebuie sa fie precedata de ascultarea învinuitului în prezenta apărătorului ales sau din oficiu.
Arestarea preventiva a învinuitului se dispune prin încheiere în care se specifica concret temeiurile care justifica luarea măsurii şi se fixează durata acesteia.
Judecătorul emite totodată şi un mandat de arestare care trebuie sa cuprindă: instant care a dispus luarea măsurii arestării, numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul învinuitului, arătarea faptei care formează obiectul învinuirii şi denumirea infracţiunii, numele şi prenumele învinuitului, durata arestării şi semnătura judecătorului.
Arestarea preventiva a învinuitului nu poate depăși 10 zile.
Măsură arestării preventive a învinuitului poate fi luata şi de către instant de judecata în situația în care învinuitul săvârşeşte o infracţiune în cursul judecații (art.299 CPP al României). Președintele constata aceasta fapta şi identifica persoana în cauza, întocmind în acest sens un proces-verbal .În acest caz, instanța poate dispune arestarea preventiva iar președintele emite un mandat de arestare învinuitului. Despre luarea acestei masuri se face mențiune în încheierea de ședința.
Învinuitul, procesul-verbal încheiat şi mandatul de arestare preventiva este trimis de îndată procurorului.
Arestarea preventiva a inculpatului
Arestarea preventiva a inculpatului este reglementata asemănător cu arestarea preventiva a învinuitului, diferențele constând în principal de faza procesului penal în care este luata ( după punerea în mișcare a acțiunii penale în cazul arestării preventive a inculpatului ), durata arestării şi prelungirea acesteia.
Astfel, arestarea preventiva a inculpatului se face în baza unui mandat emis de către judecător pentru o durata de maxim 30 de zile, din care se scade perioada în care acesta a fost reținut sau arestat. Prelungirea arestării se aproba motivat numai de către instanța de judecata cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totala sa depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile, daca temeiurile care au determinat arestarea iniţiala impun în continuare privarea de libertate sau au apărut temeiuri noi care sa o justifice.
Competenta sa soluționeze prelungirea duratei arestării preventive este instanța de judecata căreia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond sau instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se afla locul de detenție, daca învinuitul sau inculpatul este arestat în alta cauza.
Prelungirea arestării preventive se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectuează urmărirea penala, propunere avizata de către procurorul care exercita supravegherea şi înaintata de acesta instanței competente cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării împreuna cu o adresa motivata.
La prelungirea arestării preventive este obligatorie prezenta procurorului, a inculpatului şi a apărătorului acestuia, fie el ales sau desemnat din oficiu. Daca inculpatul arestat nu poate fi adus în fata instanței, propunerea de prelungire a arestării preventive va fi examinata în prezenta apărătorului acestuia, în lipsa sa soluția instanței fiind lovita de nulitate.
Încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive poate fi atacata cu recurs de către procuror sau de către inculpat.
Potrivit art.160a CPP al României, arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa în cursul judecăţii, prin încheiere, daca sunt întrunite condiţiile necesare pentru arestarea inculpatului în faza de urmărire penala.
Arestarea preventiva a inculpatului în cursul judecăţii nu poate depăși 60 de zile şi poate fi menținuta daca temeiurile care au determinat arestarea iniţiala impun în continuare privarea de libertate sau au apărut temeiuri noi care sa o justifice.
Măsură arestării preventive a inculpatului în faza de judecata poate fi luata şi în cazul în care inculpatul a mai fost anterior arestat în aceiași cauza sau în cursul judecăţii însa numai daca au intervenit elemente noi care fac necesara privarea de libertate.
În faza de judecata instanța poate dispune arestarea inculpatului prin hotărâre, care poate fi încheiere, sentința sau decizie.
Arestarea preventiva a minorilor
În ceea ce privește arestarea preventiva a minorilor, legiuitorul a prevăzut dispoziții speciale, cuprinse în art.160e-160h CPP al României.
În cea mai mare parte arestarea preventiva a minorului se face în aceleași condiţii cu cea a învinuitului şi inculpatului major, cu unele derogări şi completări.
II.3.1 Arestarea preventiva a minorilor între 14 şi 16 ani;
Astfel, minorul între14 şi 16 ani trebuie sa răspundă penal ( pentru care se va efectua expertiza medico-legala psihiatrica care sa demonstreze ca la data comiterii faptei avea discernământ ) iar infracţiunea săvârșita sa fie pedepsita cu detențiunea pe viața sau închisoarea mai mare de 10 ani ori mai mare. De asemenea, trebuie ca luarea unei alte masuri preventive sa nu fie suficienta.
Durata arestării preventive a învinuitului cu vârsta între 14 şi 16 ani se poate lua pentru o durata de cel mult trei zile şi nu poate fi prelungita.
Durata arestării preventive a inculpatului minor cu vârsta între 14 şi 16 ani este în cursul urmăririi penale de cel mult 15 zile. Prelungirea se face în mod excepțional, fiecare prelungire neputând depăși 15 zile. Durata arestării preventive a inculpatului minor cu vârsta între 14 şi 16 ani în cursul urmăririi penale nu poate depășii un termen rezonabil şi nu mai mult de 60 de zile. În mod excepţional, atunci când pedeapsa prevăzuta de lege este detențiunea pe viața sau închisoarea mai mare de 20 de ani, arestarea preventiva a inculpatului minor între 14 şi 16 ani se poate prelungi până la 180 de zile.
Arestarea preventiva a minorilor peste 16 ani
Inculpatul minor cu vârsta de peste 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmăririi penale pentru o perioada de 20 de zile, perioada ce poate fi prelungita până la 90 de zile, fiecare prelungire neputând depășii 20 de zile. În mod excepțional, atunci când pedeapsa prevăzuta de lege este detențiunea pe viața sau închisoarea mai mare de 10 de ani, , arestarea preventiva a inculpatului minor peste 16 ani se poate prelungi până la 180 de zile.
În cursul judecății, verificarea legalității şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului minor cu vârsta între 14 şi 16 ani se efectuează periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, iar în cazul inculpatului minor cu vârsta mai mare de 16 ani nu mai târziu de 40 de zile.
La arestarea minorului este obligatorie înştiinţarea părintelui, tutorelui, persoanei în îngrijirea sau supravegherea căreia se afla acesta, alte persoane pe care minorul o desemnează, serviciul de reintegrarea sociala a infractorilor şi de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate de pe lângă instanța căreia i-ar reveni sa judece în prima instanța cauza, în termen de 24 de ore. Toate acestea se consemnează intr-un proces verbal.
[1] Ion Neagu, Drept Procesual Penal, Bucuresti 2006, Ed.Global Lex, p. 45;