Cît priveşte principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice, acestea sînt: legalitate, imparţialitate şi obiectivitate; transparenţă; eficienţă şi eficacitate; orientare către cetăţean; stabilitatea în exercitarea funcţiei; subordonare ierarhică.
Referitor la aceste principii, apreciem, în consens cu alţi autori[1], că unele sînt mult prea sumare, iar altele — inconsistente şi insuficiente pentru a sta la baza întregii reglementări.
De aceea se impun atît reconsiderarea unora, cît şi completarea cu alte principii fundamentale, cum ar fi, de exemplu, principiul carierei funcţionarului public, principiul apolitismului funcţionarului public etc[2].
[1] Vedinaş V. Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcţionarilor publici, comentată. Bucureşti: Lumina Lex, 2000, p. 14 şi urm.
[2] Manda Cezar. Succinte consideraţii asupra raportului de serviciu al funcţionarului public. Coordonate posibile ale evoluţiei cadrului legal în materie. În: Revista „Drept public“, nr. 1/2000, p. 21 şi urm.