Deşi Legea contenciosului administrativ asigură persoanei vătămate într- un drept al său recunoscut de lege de către o autoritate publică, aceasta instituie anumite limite, instituind anumite categorii de acte exceptate de control judecătoresc.
Existenţa unor acte exceptate de la controlul judecătoresc se bazează fie pe ideea că aceste acte au un conţinut politic, fiind cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de acte de guvernământ având o „imunitate de jurisdicţie", explicată pe consideraţii legate de separaţia puterilor sau de desfăşurarea relaţiilor diplomatice, fie privesc regimul militar în timp de pace sau război, ori îndeplinirea serviciului militar iar din anumite raţiuni sunt nesusceptibile de a fi controlate din punct de vedere al regularităţii şi efectelor lor juridice, de către instanţele de contencios administrativ.
Astfel potrivit legii sus menţionate cu modificările ulterioare, art.4 stabileşte că nu pot fi atacate în instanţele de contencios administrativ, următoarele categorii de acte:
- • actele exclusiv politice ale Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului, precum şi actele administrative cu caracter individual, emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de normele constituţionale sau legislative, ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice cu responsabilităţi de protecţie a intereselor generale ale statului sau ale instituţiilor publice a persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau public deosebit - reieşind din considerentul că aceste acte sunt emise de subiecţi ai dreptului public în exercitarea atribuţiilor sale stabilite de Constituţie, iar potrivit doctrinei aceste acte sunt cu privire la raporturile constituţionale dintre organele autorităţii publice şi îmbracă forma: declaraţiilor, apelurilor, moţiunilor, mesajelor, scrisorilor etc.[1] Totodată sursa citată susţine că Actele exclusiv politice nu întrunesc trăsăturile caracteristice ale actelor administrative şi nu sunt producătoare de efecte juridice, ele având doar rezonanţă şi eventual un rezultat exclusiv politic[2].
Această categorie de acte exceptate a cunoscut o abordare controversată în contextul în care a făcut şi obiectul sesizării Curţii Constituţionale a RM, astfel, opinia avocatului parlamentar Constantin Lazari, art.4 lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000, contravine art.15, art.16, art.20, art.53 şi art.54 din Constituţie, precum şi art.26 şi art.6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Curtea Constituţională a recunoscut constituţionalitatea art.4 lit. a), argumentând că prin Hotărîrea nr.39 din 9 iulie 2001 „Privind revizuirea Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.16 din 28 mai 1998 „Cu privire la interpretarea art.20 din Constituţia Republicii Moldova", Curtea a apreciat că aceste acte administrative cu caracter individual în privinţa unor categorii de persoane oficiale de stat nu pot face obiectul controlului constituţionalităţii la sesizarea subiecţilor abilitaţi cu acest drept şi nu contrazic principiul statuat de art.20 din Constituţie - accesul liber la justiţie, deoarece aceste reguli rezultă din necesitatea înfăptuirii unor acţiuni exclusiv politice, care nu comportă un litigiu de muncă[3] (în Hotărîrea CC pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din10 februarie 2000* cu modificările şi completările operate prin Legea nr. 726-XV din 7 decembrie 2001**şi Legea nr. 833-XVdin 7 februarie 2002***Nr.46 din 21.11.2002).
- • actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a Republicii Moldova - în contextul funcţionării principiilor dreptului diplomatic şi a actelor internaţionale în materie de drept internaţional public, Guvernul Republicii Moldova poartă responsabilitate exclusivă în acest sens.
Legile, decretele Preşedintelui Republicii Moldova cu caracter normativ, ordonanţele şi hotărîrile Guvernului cu caracter normativ, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, care sunt supuse controlului de constituţionalitate - reieşind din prevederile art. 135, al (1), lit. a) din Constituţia RM , care atribuie controlul actelor sus menţionate Curţii Constituţionale:
„Curtea Constituţională:
- a) exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărîrilor şi ordonanţe-lor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;"
Legile, decretele Preşedintelui Republicii Moldova cu caracter normativ, ordonanţele şi hotărîrile Guvernului cu caracter normativ, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, care sunt supuse controlului de constituţionalitate - potrivit sesizării Curţii Constituţionale RM, autorul menţionează că prevederea dată îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanelor lezate într-un drept sau interes legitim printr-o hotărîre de Guvern cu caracter normativ, însă curtea a recunoscut constituţională prevederea, dat fiind faptul că legislatorul constituant a stipulat expres în art.135 alin.(1) lit. a) din Constituţie că numai Curtea Constituţională exercită controlul constituţionalităţii hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului .
- actele de comandament cu caracter militar - doctrina susţină că prin act de comandament militar înţelegem actul administrativ referitor la probleme strict militare ale activităţii din cadrul forţelor armate, precum sunt acţiunile specifice organizării militare, ce presupun dreptul şefilor de a da ordine subordonaţilor în aspecte privitoare la conducerea trupei[4].
- actele administrative referitoare la securitatea naţională a Republicii Moldova, la exercitarea regimului stării excepţionale, la măsurile de urgenţă luate de autorităţile publice în vederea combaterii calamităţilor naturale, incendiilor, epidemiilor, epizootiilor şi altor fenomene de aceeaşi natură - sintagma securitatea statului legiuitorul a definit-o în textul Legii securităţii statului nr. 618-XIII din 31.10.1995[5], în art. 1 „Prin securitatea statului se înţelege protecţia suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării, a regimului ei constituţional, a potenţialului economic, tehnico-ştiinţific şi defensiv, a drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei împotriva activităţii informative şi subversive a serviciilor speciale şi organizaţiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor grupuri sau indivizi aparte. " Ceia ce prin definiţie exceptează de la controlul judecătoresc.
- actele administrativ-jurisdicţionale de sancţionare contravenţională şi alte acte administrative pentru a căror desfiinţare sau modificare legea prevede o altă procedură judiciară - argumentul doctrinar servind posibilitatea de a ataca în instanţa de judecată de drept comun[6].
- actele de gestiune emise de autoritatea publică în calitate de persoană juridică, în legătură cu administrarea şi folosirea bunurilor ce aparţin domeniului său privat;
- actele administrative emise pentru executarea hotărîrilor judecătoreşti irevocabile - dat fiind faptul că această categorie de acte este examinată de instanţele judecătoreşti conform prevederilor Codului de Procedură Civilă.
Privit în aspect comparativ cu jurisprudenţa României, conceptul exceptării actelor de la controlul judecătoresc ne conturează câteva deosebiri esenţiale, aparent marcate de conceptele legislative, astfel legiuitorul român atribuie categoriei citate şi acte de gestiune ale organelor de conducere din cadrul Parlamentului, actele administrative referitoare la interpretarea şi executarea actelor internaţionale în care România este parte, actele emise în circumstanţe excepţionale, actele de gestiune săvârşite de stat, în calitatea de persoană juridică şi pentru administrarea patrimoniului său, cererile privitoare la stabilirea şi scăderea impozitelor şi taxelor, precum şi a amenzilor prevăzute de legile de impozite şi taxe.
Personal consider că unele modele sunt binevenite şi justificate, iar o preluare a acestora ar servi la perfecţionarea cadrului legislativ naţional, astfel de exemplu actele emise în circumstanţe excepţionale sau actele de gestiune săvârşite de stat, în calitatea de persoană juridică şi pentru administrarea patrimoniului său care reprezintă o categorie de acte prin care în primul rând nu se aduce atingere drepturilor subiective ale subiecţilor potenţial afectaţi, iar în al doilea rând gestionarea patrimoniului statului în calitatea acestuia de persoana juridică în esenţă nu poate provoca situaţii care ar necesita un control judecătoresc.
[1] Jeans Meyer - Ladewing, Anastasia Pascari, Eugenia Fistican, Valeriu Doagă, Gheorghe Creţu. Comentariul Legii contenciosului administrativ. Republica Moldova, Chişinău: Cartier, 2002, p.38
[2] Ibidem, p.38
[3] Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.170-172/30 din 13.12.2002
[4] Ion Creangă, Curs de Drept Administrativ al RM, Chişinău: Epigraf, 2003, p. 294
[5] Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.10-11/117 din 13.02.1997
[6] Valeriu Zubco, Anastasia Pascari, Gheorghe Creţu. Contenciosul administrativ. Chişinău: Cartier, 2004, p.104