Din categoria izvoarelor internaţionale ale dreptului muncii fac parte: a) convenţiile şi recomandările Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificate de către ţara noastră; b) instrumentele adoptate de Consiliul Europei, cu condiţia că ele au fost ratificate de Republica Moldova; c) tratatele sau convenţiile încheiate de Republica Moldova cu alte state prin care sînt reglementate aspecte din domeniul muncii.
Organizaţia Internaţională a Muncii (în continuare - OIM) este unica instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite, împuternicită cu elaborarea de norme internaţionale pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale salariaţilor.
Convenţii ale OIM:
- Convenţia OIM nr. 29 din 10.06.1930 privind munca forţată sau obligatorie;
- Convenţia OIM nr. 105 din 25.06.1957 privind abolirea muncii forţate;
- Convenţia OIM nr. 87 din 09.07.1948 privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical;
- Convenţia OIM nr. 98 din 01.07.1949 privind aplicarea principiilor de drept de organizare şi negociere colectivă;
- Convenţia OIM nr. 111 din 04.06.1958 privind discriminarea în domeniul forţei de muncă şi exercitării profesiei;
- Convenţia OIM nr. 100 din 29.06.1951 privind egalitatea de remunerare a mîinii de lucru masculină şi a mîinii de lucru feminină pentru o muncă de valoare egală;
- Convenţia OIM nr. 138 din 06.07.1973 privind vîrsta minimă de încadrare în muncă;
- Convenţia OIM nr. 182/1999 privind combaterea celor mai grave forme ale muncii copiilor.
Consiliul Europei, constituit în 1949, urmăreşte stabilirea unor legături mai strînse între statele membre în domeniile economic, social, cultural, juridic şi administrativ şi, în special, promovarea democraţiei şi respectării drepturilor omului.
În ceea ce priveşte fundamentul convenţional al respectării drepturilor omului, sistemul instituit, în acest scop, de Consiliul Europei se întemeiază pe dispoziţiile Convenţiei europene pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (1950) şi ale Cartei Sociale Europene (1961).
De asemenea, sînt izvoare internaţionale ale dreptului muncii acordurile şi convenţiile încheiate de Republica Moldova cu alte state prin care sînt reglementate aspecte ce ţin de raporturile juridice de muncă. De regulă, aceste acorduri şi convenţii vizează următoarele probleme: a) colaborarea în domeniul politicii sociale şi pieţei muncii; b) reglementarea activităţii de muncă şi a protecţiei sociale a cetăţenilor; c) soluţionarea unor chestiuni ce ţin de protecţia muncii (în special, cercetarea accidentelor de muncă).
Legislația emisă de Uniunea Europeană
Documentele emise de Organizația Internațională a Muncii (O.I.M).
Alte documente internaționale relevante: Consiliul Europei - Carta Socială Europeană Revizuită – 1996
- Lgislația uniunii europene
Legislație obligatorie: Tratate (constitutive și modificatoare), Regulamente, Directive, Decizii.
Regulamentul: aplicabilitate generală, directă, atât pentru statele membre cât și pentru cetățeni (regulamentul este corespondentul legii în sistemul național)
Directiva: aplicabilitate generală, indirectă, pentru state
Deciziile: aplicabilitate specială, directă, pentru destinatarii specificați în cuprinsul deciziei.
Legislație facultativă emisă de Uniunea Europeană: Recomandări și Avize
Uniunea Europeană (la fel ca O.I.M.), nu reglementează în anumite domenii de o importanţă covârşitoare în materia politicii sociale, precum salarizarea, statutul organizaţiilor sindicale şi patronale, greva şi lock–out-ul
- Organizația internațională a muncii
- Este o organizaţie internaţională sub egida O. N. U., constituită prin Tratatul de Pace de la Versailles, din anul 1919.
- De menţionat faptul că, România are calitatea de stat membru fondator al organizaţiei.
- I. M. este alcătuită în sistem tripartit, din reprezentanţi ai sindicatelor, ai patronatelor şi ai guvernelor statelor membre, pentru a reconstitui în mod fidel structura dialogului social tripartit.
- I. M. are următoarea structură: Conferinţa Internaţională a Muncii, care fixează politicile organizaţiei, adoptă noi standarde internaţionale în domeniul muncii, stabileşte planul de activitate al OIM şi bugetul, Consiliul de Administraţie care îndeplineşte rolul executiv şi unsecretariat permanent – Biroul Internaţional al Muncii.
În prezent, această organizaţie reprezintă principalul actor internaţional de marcă implicat în salvgardarea drepturilor lucrătorilor, în scopul asigurării unui climat echitabil la locul de muncă.
În desfăşurarea activităţii sale, O. I. M. emite două categorii principale de acte, respectiv Convenţii şi Recomandări.
Convenţiile sunt acte legislative obligatorii emise de O. I. M. în domenii fundamentale ale relaţiilor de muncă.
Convenţiile au caracter de obligativitate pentru statele care le ratifică. Statele care nu le ratifică, nu sunt ţinute să respecte prevederile acestora.
La nivelul O. I. M. au fost emise mai mult de 180 de Convenţii, România ratificând peste 50 din totalul convenţiilor adoptate.
- Convenții fundamentale oim
Convenţia nr.29/1930 privind munca forţată;
Convenţia nr. 87/1948 privind libertatea sindicală;
Convenţia nr. 98/1949 privind dreptul la organizare şi negociere colectivă;
Convenţia nr. 100/1951 privind egalitatea de remunerare;
Convenţia nr.105/1957 privind abolirea muncii forţate;
Convenţia nr. 111/1958 privind discriminarea (angajare şi profesie);
Convenţia nr. 138/1973 privind vârsta minimă;
Convenţia nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor
- Convenții instrumente prioritare
Convenţia nr. 81/1947 privind Inspecţia Muncii
Convenţia nr. 129/1969 privind Inspecţia Muncii (în agricultură)
Convenţia nr. 144/1976 privind consultările tripartite (standardele internaţionale ale muncii)
Convenţia nr. 122/1964 privind Politica de Ocupare
- Obiective strategice oim
Promovarea şi realizarea standardelor şi principiilor drepturilor fundamentale în muncă
Crearea oportunităţilor mai mari pentru femei şi bărbaţi pentru asigurarea de locuri de muncă şi venituri decente
Creşterea acoperirii şi eficacităţii protecţiei sociale pentru toţi
Consolidarea tripartismul şi dialogului social
- Ratificarea convențiilor oim de către statele membre https://www.ilo.org/dyn/normlex/en/f?p=NORMLEXPUB:10011:0::NO::P10011_DISPLAY_BY,P10011_CONVENTION_TYPE_CODE:1,F
În situația în care apare un conflict între normele Uniunii Europene și normele O.I.M., vor avea prioritate normele emise de Uniunea Europeană.
- Carta Socială Europeană (revizuită), document ratificat de România prin Legea nr. 74/1999 Este un document al Consiliului Europei
Cel mai important document de politică socială de la nivelul Uniunii Europene
- Izvoarele interne specifice ale dreptului muncii
Regulamentul de organizare si functionare
Regulamentul intern
Contractul colectiv de muncă
Instructiunile privind sanatatea si securitatea in munca
- Regulamentul de organizare și funcționare - nu are o reglementare proprie în legislaţie, fiind amintit doar ca un drept al angajatorului, respectiv de a stabili organizarea şi funcţionarea unităţii, conform art. 40 alin. (1) lit. a) C. mun.;
- Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul general, art. 187 Cod civil;
- este un act unilateral al angajatorului, nefiind necesară consultarea sindicatului reprezentativ sau a reprezentanţilor salariaţilor;
- este adoptat la nivelul angajatorilor persoane juridice, nefiind posibil un astfel de document la nivelul unui angajator persoană fizică.
- are caracter obligatoriu pentru angajatorii persoane juridice, după cum prevede art. 187 C. civ.
Regulamentul de organizare şi funcţionare cuprinde dispoziţii referitoare la structura unităţii, atribuţiile compartimentelor, relaţiile funcţionale dintre acestea, dar şi cu privire la relaţiile cu structurile ierarhice superioare din cadrul unităţii.
Se aprobă, de regulă, de către organul de conducere al fiecărei persoane juridice. În anumite situații, regulamentul de organizare și funcționare se aprobă de către ministere sau Parlament.
Regulamentul de organizare și funcționare are un rol important pentru conturarea fișelor posturilor, statelor de funcții, statul de personal.
- Regulamentul intern
Regulamentul intern se întocmește de către angajator, cu excepția microîntreprinderilor definite la art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2004, cu modificările și completările ulterioare, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților, după caz (OUG nr. 37/2021)
Prevederile regulamentului intern sunt obligatorii pentru salariați, angajator, dar și pentru cei care se află ocazional în unitate (studenți, vizitatori, ucenici etc).
Codul muncii din 1973: regulamentul de ordine interioară se adoptă împreună cu comitetele sindicatelor.
Regulamentul intern cuprinde cel putin urmatoarele categorii de dispozitii (art. 242 Codul muncii):
a) reguli privind protectia, igiena si securitatea in munca in cadrul unitatii;
b) reguli privind respectarea principiului nediscriminarii si al inlaturarii oricarei forme de incalcare a demnitatii;
c) drepturile si obligatiile angajatorului si ale salariatilor;
d) procedura de soluționare pe cale amiabilă a conflictelor individuale de muncă, a cererilor sau a reclamațiilor individuale ale salariaților;
e) reguli concrete privind disciplina muncii in unitate;
f) abaterile disciplinare si sanctiunile aplicabile;
g) reguli referitoare la procedura disciplinara;
h) modalitatile de aplicare a altor dispozitii legale sau contractuale specifice;
i) criteriile si procedurile de evaluare profesionala a salariatilor.
CE NU POATE CUPRINDE REGULAMENTUL INTERN:
Reguli care nu au legătură cu raporturile de muncă
Dispoziții care contravin prevederilor legislației muncii și contractului colectiv de muncă aplicabil
Constrângeri nejustificate pentru salariați
Art. 246 Codul muncii (1) Întocmirea regulamentului intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
(2) În cazul angajatorilor înfiinţaţi după intrarea în vigoare a prezentului cod, termenul de 60 de zile prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data dobândirii personalităţii juridice.
Art. 243
(1) Regulamentul intern se aduce la cunoştinţă salariaţilor prin grija angajatorului şi îşi produce efectele faţă de salariaţi din momentul încunoştinţării acestora.
(2) Obligaţia de informare a salariaţilor cu privire la conţinutul regulamentului intern trebuie îndeplinită de angajator.
(3) Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul regulamentului intern se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, după caz, prin conţinutul regulamentului intern.
(4) Regulamentul intern se afişează la sediul angajatorului.
Art. 245 . (1) Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispoziţiile regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.
(2) Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este de competenţa instanţelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30 de zile de la data comunicării de către angajator a modului de soluţionare a sesizării formulate potrivit alin. (1).
- In sinteză:
Are un caracter obligatoriu pentru toți angajații din unitate
Se aplică și altor categorii din afara unității: studenți, persoana detașate etc
Are un caracter permanent, nedeterminat în timp
Se adoptă de către angajator cu consultarea salariaților
Se aduce la cunoștința salariaților prin modalitatea stabilită prin CCM sau chiar prin Regulamentul intern
Angajatul care face dovada încălcării drepturilor sale din RI se poate adresa angajatorului sau instanței
Nu este obligatoriu pentru microintreprinderi