Prin angajator în conformitate cu prevederile Codului Muncii se subînţeleg persoanele juridice sau persoanele fizice care angajează alte persoane fizice în calitate de salariaţi într-o anumită funcţie în bază de contract individual de muncă încheiat conform prevederilor Codului Muncii.
Pot avea statut de angajator atît persoanele fizice cît şi persoanele juridice în ceea ce ţine de aceste două categorii de angajatori există atît tangenţe cît şi diferenţieri, astfel persoanele juridice dobîndeşte calitatea de angajator conform art.46 Codului Muncii din momentul atribuirii personalităţii juridice. Nu are importanţă forma organizatorică juridică în calitate de angajator. Pot fi angajatori atît întreprinderile cu orice formă de proprietate cît şi orice instituţie sau organizaţie inclusiv partidele politice, organizaţiile cultelor ş.a. În toate acele cazuri termenul generic care uneşte toate întreprinderile, organizaţiile este unitate. În ceea ce ţine de dobîndirea de către o persoană fizică a statutului de angajator aceasta survine din momentul dobîndirii de către persoana respectivă a capacităţii de excerciţiu depline.
În ceea ce ţine de statutul acestor persoane în calitate de angajator ele au anumite drepturi şi obligaţii care se conţin în art.10 Codul Muncii. Aceste drepturi şi obligaţii sunt corelative astfel că fiecărui drept al salariatului îi corespunde o anumită obligaţie şi invers oricărui drept îi corespunde o anumită obligaţie a salariatului. Cel mai important drept al angajatorului din cele menţionate din art. 10 C.M. constă în dreptul de a cumpăra forţa de muncă respectivă, adică de a angaja alte persoane fizice în calitate de salariaţi în baza unui contract de muncă. Pe acest drept al angajatorului este fundamentată aşa zisa putere patronală a acestuia care necesită a fi exercitată în condiţiile legii.
Personalitatea juridică a oricărui angajator care este determinată de 2 criterii de bază:
- criteriul operativ
- criteriul patrimonial
Aceste doua criterii sunt independente şi legea nu cere ca ele să coexiste în paralele.
Criteriul operativ constă în faptul că persoana juridică se bucură de dreptul de a angaja salariaţi şi de ai folosi în atingerea scopurilor persoanei indiferent de existenţa sau inexistenţa unor resurse financiare şi materiale.
Criteriul patrimonial rezidă din capacitatea persoanelor juridice de a se achita cu salariaţii pentru munca prestată.