Sub aspectul dreptului muncii, raportul juridic de muncă este raportul social reglementat prin norme juridice care se naşte între o persoană fizică pe de o parte şi de regulă o persoană juridică sau o persoană fizică pe de altă parte ca urmare a prestării unei anumite munci de către prima persoană în folosul celei a doua.
Ţinînd cont de faptul că dreptul muncii reglementează raporturi juridice de muncă aceste raporturi pot apărea între un anumit salariat pe de o parte şi un angajator pe de altă parte.
Raportul juridic de muncă ca şi orice raport juridic are un anumit conţinut. În conţinutul raportului juridic de muncă intră drepturile şi obligaţiunile salariatului cît şi angajatorului. Aceste drepturi şi obligaţii pot fi foarte variate dar toate sunt direct legate de momentul apariţiei derulării în timp şi stingerii raportului.
Raportul juridic de muncă care apare între angajator pe de o parte şi salariat pe de altă parte este un raport de muncă direct (pur).
În jurul raportului juridic de muncă direct sunt grupate o multitudine de alte raporturi derivate din cele direct. Menirea acestora constă în deservirea raportului juridic direct.
Raporturile juridice de muncă care sunt grupate în jurul raportului juridic direct se numesc raporturi juridice de muncă (conexe).
Aceste raporturi diferă de raporturile juridice de muncă direct.
În primul rînd prin aceea că conţinutul lor este diferit, astfel conţinutul unui raport juridic direct constă nemijlocit în prestarea unei munci.
Pe cînd în raportul juridic de muncă indirecte (conexe) conţinutul lor constă în deservirea celor directe adică în deservirea muncii ca atare. De asemenea aceste 2 categorii de raporturi sunt diferite şi după subiecţii participanţi. În cazul raportului juridic de muncă directe drept subiecţi pot fi doar salariatul ţi aranjatorul pe cînd în raportul juridic de muncă indirecte intră nu doar subiecţii sus menţionaţi ci şi organele de stat abilitate cu funcţii de supraveghere şi control, sindicatele, patronatele, instanţele de judecată ş.a. dar în toate cazurile există o interdependenţă directă dinte raporturile juridice de muncă directe şi cele indirecte.
Raportul juridic de muncă are anumite trăsături caracteristice care ne ajută la individualizarea lui şi separarea de alte raporturi juridice.. aceste trăsături sunt următoarele:
- Raportul juridic de muncă ia naştere de regulă prin încheierea unui anumit contract individual de muncă.
- Raportul juridic de muncă are întotdeauna un caracter bilateral. Din contra, coexistenţa a 3 şi mai mulţi subiecţi în cadrul raportului juridic de muncă directe este imposibilă.
- Raportul juridic de muncă întotdeauna are un caracter intuitiv personal(un caracter personal) cu referinţă atît la angajator cît şi la salariat.
- În cadrul raportului juridic de muncă directe persoanele care prestează munca este numai o persoană fizică.
- Raportul juridic de muncă se caracterizează prin subordonarea specifică a salariatului angajatului.
- Raportul juridic de muncă întotdeauna poartă un caracter oneros.
- În raportul juridic de muncă persoana fizică prestează o muncă generică continuă adică de durată.