Raporturile juridice de muncă pot fi clasificate în mod diferit în dependenţă de criteriul folosit de clasificare.
De regulă aceste raporturi se clasifică în dependenţă de astfel de criterii cum ar f:
- Izvorul naşterii şi apariţiei
- Numărul participanţilor
- Conţinutul.
Izvorul naşterii şi apariţiei se clasifică în 2 grupuri:
- Raporturi juridice de muncă directe(contract individul de muncă)
- Raport juridic de muncă indirecte (conexe) care se clasifică :
- Raporturi juridice de muncă contractuale
- Raporturi juridice concomitente
- Raporturi juridice de muncă indirecte post contractuale Numărul de participanţi:
- Raporturi juridice de muncă individuale (contract individual de muncă)
- Raporturi juridice de muncă colective (contracte colective de muncă) Conţinutul raportului juridic de muncă de divizează în 2 grupe:
- Raporturi juridice de muncă tipice (contract individual de muncă)
- Raporturi juridice de muncă atipice (contract de ucenicie)
Se consideră raporturi juridice de muncă directe acele raporturi care apar între părţi în urma încheierii contractului individual de muncă.
Se consideră raporturi juridice de muncă indirecte acele raporturi care nu au o existenţă autonomă şi sunt direct legate de existenţa raportului juridic de muncă directe.
Menirea acestor raporturi constă în deservirea raportului juridic de muncă directe.
Sunt raporturi juridice precontractuale acele raporturi care apar între subiecţii dreptului muncii pînă la încheierea contractului individual de muncă. Aceste raporturi există şi se derulează în timp pînă la încheierea contractului de muncă între subiecţi.
Încheierea contractului de muncă respectiv în mod automat atrage după sine stingerea raportului juridic precontractual.
Din categoria acestor rapoarte fac parte în primul rînd toate raporturile juridice de plasare în cîmpul muncii, unele raporturi juridice apărute în legătură cu existenţa litigiilor ce ţin de refuzul de a angaja o persoană precum şi raport juridic de formare profesională pînă la încheierea contractului de muncă. (Oficiul forţei de muncă)
Din categoria raporturilor juridic de muncă indirecte fac parte de asemenea şi raporturi juridice de muncă indirecte concomitente. Acest raporturi juridice sunt concomitente deoarece există şi se derulează în timp în paralele cu raportul juridic de muncă în procesul derulării raporturilor juridice de muncă directe şi se sting odată cu stingerea raportului juridic de muncă direct.
Din categoria raporturilor juridice de muncă indirecte concomitent fac parte raporturi de drept sindical cele de drept patronal, raporturi ce apar în urma efectuării supravegherii de stat asupra respectării legislaţiei muncii la unitatea respectivă precum şi un şir de alte raporturi.
Raporturile juridice postcontractuale sunt acele raporturi juridice de muncă direct şi de regulă au drept obiect restabilirea în drepturi a fostului salariat sau în unele cazuri a fostului angajator. Din rîndul acestora fac parte raporturi legate de concedierea ilegală a salariaţilor.
Raporturile care apar în urma nerespectării obligaţiunilor pecuniare de către angajator, raporturile care apar în urma comiterii de către un fost salariat a unei prejudiciu material angajatorului sau ş.a.
Se consideră drept raporturi juridice individuale de muncă, raporturile care apar în urma încheierii unui contract individual de muncă între subiecţi.
Se consideră drept raporturi juridice de muncă colective acele raporturi care apar pe de o parte între angajator şi pe de altă parte colectivul de muncă sau o parte a acestui colectiv.
Raporturile colective apar în urma încheierii contractelor colective de muncă respective şi a convenţiilor de muncă.
Sunt considerate drepturi juridice de muncă tipice acele raporturi care apar între părţi în urma încheierii unui contract individual de muncă.
În cazul acestor raporturi de muncă coexistă în permanenţă absoluta majoritate a trăsăturilor caracteristice ale raporturilor juridice de muncă.
Sunt considerate atipice acele raporturi juridice de muncă care după conţinutul lor cuprind în sine numai o parte a trăsăturilor raporturilor juridice de muncă tipice.
De asemenea în majoritatea cazurilor aceste raporturi juridice de muncă nu sunt fundamentate pe un contract individual de muncă ci pe alte fapte juridice.
Sunt considerate drepturi juridice de muncă atipice, raporturile juridice de muncă ale liberilor prefesionişti , ale unor categorii de funcţionari publici, ale militarilor, ale membrilor întreprinderilor corporative ş.a.