Noţiunea de Contract de muncă se conţine în art. 45 al Codului Muncii. Astfel prin CIM se are în vedere înţelegerea dintre salariat şi angajator prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie să respecte regulamentul intern al unităţii iar angajatorul la rîndui se obligă sa-i asigure condiţiile de muncă prevăzute de lege precum şi să-i achite la timp şi integral salariul.
Contractul individual de muncă în calitate de act juridic reprezintă în sine o convenţie bilaterală dintre angajator şi salariat. Instituţional contractul individual de muncă este cunoscută legiuitorului încă din timpurile dreptului privat roman prin intermediul noţiunii de locaţio operaru (cont de locaţiune, a serviciilor). Pe parcursul societăţii umane acest contract a evoluat pînă cînd a ajuns să fie cunoscut în calitatea sa de contractul individual de muncă separat de domeniul dreptului civil.
Acest contract s-a separat de domeniul dreptului civil deoarece regulele clasice al raportului civil în ceea ce ţine de egalitatea părţilor contractante nu puteau fi aplicate raporturilor de muncă din cauza inegalităţii sociale a părţilor astfel acest contract s-a separat de domeniul dreptului civil şi datorită lui s-a format o nouă ramură de drept denumită dreptul muncii.