După cum deja a fost menţionat, la baza acestei clasificări stă funcţia publică deţinută.
Potrivit acestui criteriu, legislaţia naţională divizează funcţionarii publici în următoarele grupe:
1) funcţionarii publici de conducere de nivelul superior, care realizează managementul nivelului superior în administraţiile publice;
2) funcţionarii publici de conducere;
3) funcţionarii publici de execuţie[1].
Ocuparea funcţiei publice de conducere de nivel superior vacante se face prin concurs. Pentru a ocupa o funcţie publică de conducere de nivel superior, persoana, pe lîngă faptul că ea trebuie să dispună de condiţiile generale pentru ocuparea funcţiei publice, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele cerinţe:
— să aibă studii superioare, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
— să aibă cel puţin 5 ani vechime în specialitatea /profilul funcţiei publice respective;
— să aibă experienţă managerială de cel puţin 2 ani.
Funcţionarii publici de conducere organizează, coordonează, îndrumă şi controlează activităţile care implică exercitarea prerogativelor de putere publică (art. 3 din Legea privind funcţia publică şi statutul funcţionarului public) sub autoritatea unui funcţionar public ierarhic superior sau a unei persoane care exercită funcţie de demnitate publică.
Funcţionarii publici de execuţie. Această categorie include persoanele numite, în condiţiile legii, în alte funcţii publice decît cele examinate şi enumerate anterior.
[1] Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, art. 8‑10.