Drept

Prin timp de muncă conform prevederilor legale se înţelege timpul pe care salariatul în conformitate cu regulamentul al unităţii cu CIM şi cel colectiv este obligat să-l utilizeze pentru îndeplinirea obligaţiunilor de muncă. În conformitate cu prevederile art. 95 Codului Muncii durata normală a timpului de muncă al salariaţilor din unităţi nu poate depăşi 40 de ore săptămînal. Timpul de muncă poate fi divizat în 3 categorii:

• Timpul care se încadrează în programul de muncă (durata normală a timpului de muncă)
• Timpul care se încadrează sub programul de lucru (durata redusă a timpului de muncă)
• Timpul care poate fi sub program de lucru (durata parţială a timpului de muncă) Durata redusă a timpului de muncă este acea perioadă de timp în care anumiţi salariaţi îşi

prestează munca în funcţie de vîrstă, starea sănătăţii, condiţiile de prestare a muncii şi de alte circumstanţe. Pentru aceşti salariaţi legea a stabilit durata redusă a timpului de muncă . Astfel această durată constituie:

• Pentru salariaţi de a 15-16 ani 24 ore pe săptămînă
• Pentru salariaţii de la 16-18 ani 35 ore pe săptămînă
• Pentru salariaţii care activează în condiţii de muncă vătămătoare 35 ore săptămînal
• Pentru salariaţii munca cărora implică un efort intelectual şi psiho-somatic sporit 35 ore săptămînal.
• Pentru invalizi de gradul I şi II , 30 de ore săptămînal (dacă acestea nu beneficiază de înlesniri mai mari).

Prin acordul dintre salariat şi angajator se poate stabili ziua de muncă parţială sau săptămîna de muncă parţială. În aceste cazuri retribuirea muncii se efectuează direct proporţional cu durata timpului lui lucrat sau în dependenţă de volumul de lucru efectuat.

Durata parţială a timpului de muncă însă nu poate atrage după sine limitarea salariatului în alte drepturi cum ar fi: dreptul la concediu de odihnă anual, vechimea în muncă. Normele cele mai importante cu privire la durata timpului de muncă sunt reglementate prin lege. Unitatea de bază a duratei timpului de muncă o constituie săptămîna de muncă. În Republica Moldova sunt cunoscute 2 tipuri ale săptămînii de muncă:

1. Săptămîna de muncă de 5 zile calendaristice cu 2 zile de repaus (regula)
2. Săptămîna de muncă de 6 zile calendaristice cu o zi de repaus (excepţie).

Stabilirea săptămînii de muncă de 6 zile calendaristice ca şi excepţie se admite acele unităţi unde ţinîndu-se cont de specificul muncii introducerea săptămîni de muncă de 5 zile calendaristice este neraţională. Totodată legea prevede posibilitatea repartizării săptămînale a timpului de muncă în cadrul aşa zisei săptămîni de lucru comprimate. Ea poate fi formată din 4 zile calendaristice sau 4 şi jumătate. Totodată independent de tipul de săptămînă de muncă (5 zile, 6 sau comprimată) necesită a fi respectată durata normală a timpului de muncă.

În cadrul săptămînii de 5 zile durata zilnică normală constituie 8 ore. Pentru salariaţii în vîrstă de pînă la 16 ani durata maximă admisă este de 16-18 ani maximul 7 ore zilnic. Pentru anumite genuri de activităţi unităţi sau profesii se poate stabili o durată zilnică a timpului de muncă de 12 ore însă ea trebuie obligatoriu urmată de o perioadă de repaus de cel puţin 24 ore. În anumite cazuri munca poate fi prestată în schimburi. Totalitatea schimburilor de la 2 săptămîni pînă la 4. Munca în schimburi poate fi aplicată în cazurile cînd durata procesului de producţie depăşeşte durata admisă a zilei de muncă. De asemenea munca în schimburi poate fi utilizată în scopul sporirii volumului de producţie sau servicii prestate. În cazul cînd salariaţii lucrează în schimburi, fiecare schimb prestează munca în limitele programului stabilit.

Numirea salariatului în program în decursul a 2 săptămîni la rînd se interzice de lege . trecerea salariatului de la un schimb la altul se efectuează de regulă la sfîrşitul săptămînii. Despre schimbul în care va presta munca salariatul trebuie să cunoască cel puţin 1 lună înainte.

În timpul zilelor de sărbători nelucrătoare durata muncii zilnice inclusiv şi a schimbului se reduce cu cel puţin o oră pentru toţi salariaţii cu excepţia acelora pentru care le-a fost stabilită ziua de muncă parţială. Perioada între orele 22⁰⁰ şi 6⁰⁰ se consideră munca de noapte. Pentru salariaţii care muncesc în această perioadă durata programului se reduce cu 1 oră. Acei salariaţi care în decursul a 6 luni de zile au prestat cel puţin 120 ore de muncă în schimb de noapte vor fi supuşi în mod obligatoriu unui examen medical din contul angajatorului.