Prin timp de odihnă conform dreptului muncii se înţelege timpul în decursul căruia salariatul în conformitate cu prevederile legii şi alte regulamente intern este liber de prestarea muncii (de exercitare a obligaţiunilor sale funcţionale). Deşi din punct de vedere legal reglementarea juridică a timpului de odihnă se află pe plan secund în compoziţie cu reglementarea juridică a timpului de muncă valoarea timpului de odihnă în deosebi pentru salariat are o importanţă tot atît de mare ca şi valoarea timpului de muncă.
Însă spre deosebire de posibilitatea angajatorului de a interveni în reglarea timpului de odihnă şi de a obliga salariatul să se supună cerinţelor legale de angajat, timpul de odihnă este utilizat de către salariat potrivit dorinţelor şi necesităţilor lui proprii şi se prezumă că este utilizat de către salariat pentru răgaz restabilirea forţei de muncă precum şi în alte scopuri conform dorinţei salariatului.
Legislaţia muncii Republicii Moldova prin intermediul atît a Codului Muncii cît şi a altor acte normative concretizează dreptul la odihnă al salariatului. Legislaţia în vigoare reglementează următoarele tipuri ale timpului de odihnă:
- Pauzele în decursul zilei de muncă (pauza de masă)
- Repausul zilnic (întreruperea dintre schimburi)
- Zilele de repaus săptămînal
- Zilele de sărbătoare nelucrătoare
- Concediile (anuale, sociale, fără reţinerea salariului de studii ş.a.)
Pauza de masă reprezintă acel timp care se acordă salariaţilor pe parcursul derulării unei zile de muncă pentru masă şi de odihnă precum şi în alte scopuri. Legiuitorul reglează durata minimă a pauzei de masă care nu poate fi mai mică de 30 de minute în decursul programului zilnic de muncă. Durata concretă a acestor pauze şi timpul acordării acesteia se stabileşte în regulamentul intern al unităţii sau în conţinutul CCM.
- Conform regulei generale pauza de masă nu se include în durata timpului de muncă.
- Conform practicii uzuale pauza de masă de regulă se acordă salariaţilor după expirarea
primelor 4 ore consecutive de muncă.
În afară de pauza de masă salariaţilor lise acordă de asemenea nişte pauze mici în decursul timpului de muncă pentru anumite necesităţi personale inclusiv de ordin fiziologic care se include în timpul de muncă.
În anumite situaţii datorită specificului procesului tehnologic care constă în fluxul continuu al întreprinderii angajatorul care obligă să acorde salariaţilor condiţii pentru luarea mesei în timpul de serviciu direct la locul de muncă. În acest caz timpul utilizat de către salariat pentru luarea mesei se include în timpul de muncă.
Repausul zilnic reprezintă în sine durata de timp cuprinsă între sfîrşitul programului de muncă dintr-o anumită zi şi începutul programului din ziua următoare. Repausul zilnic este obligatoriu, se acordă tuturor salariaţilor fără a exista careva excepţii de la această regulă. Durata repausului zilnic în orice caz nu poate fi mai mică decît dublul duratei timpului de muncă din schimbul precedent.
Zilele de repaus săptămînal sunt acele zile de la finele săptămînii de muncă (de regulă) care se acordă consecutiv salariatului şi se mai numesc zile de odihnă. În decursul acestor zile salariatului este liber de executarea obligaţiei de a munci. Conform regulei generale repausul săptămînal se acordă timp de 2 zile consecutive(sîmbăta, duminica).
În acele cazuri cînd acordarea repausului săptămînal sîmbăta şi duminica pentru tot personalul unităţii este imposibilă atunci repausul săptămînal poate fi acordat şi în alte zile cu condiţia ca una din zilele libere să fie obligatorie duminica. La unităţile în care datorită procesului tehnologic este imposibilă acordarea repausului săptămînal în ziua de duminică salariaţii vor beneficia de acordarea acestor zile de odihnă în decursul săptămînii conform unui grafic prestabilit. În cadrul săptămînii de muncă de 6 zile lucrătoare salariaţilor li se acordă o zi de odihnă de regulă duminica. În situaţia cînd aşa ceva este imposibil ziua de odihnă poate fi acordată în oricare altă zi a săptămînii conform graficului prestabilit.
Durata repausului săptămînal neîntrerupt în oricare caz nu poate fi mai mică de 42 ore consecutive, cu excepţia cazurilor cînd salariatul lucrează în cadrul unei săptămîni de muncă de 6 zile lucrătoare. Munca în zilele de repaus săptămînal de regulă se interzice totuşi prin derogare de la norma respectivă se admite atragerea salariatului la muncă inclusiv şi în zilele de repaus în modul şi în cazurile stabilite la art. 104 Codul Muncii
Zilele de sărbătoare nelucrătoare stabilite imperativ în Codul Muncii al Republicii Moldova art.111 Codul Muncii.
În totalitatea lor, legea stabileşte 10 sărbători legale nelucrătoare. Aceste sărbători pot fi divizate în 2 categorii:
- Zile de sărbători laice (de stat)
- Zile de sărbători religioase (confesionale)
Conform regulei generale atragerea la muncă în zile de sărbătoare nelucrătoare se admite în cadrul acestor unităţi cu flux continuu. La unităţile numite să deservească populaţia precum şi la unităţile în cadrul cărora apare necesitatea urgentă de efectuare a unor reparaţii sau de înlăturare a consecinţelor unor avarii. Salariaţii atraşi la muncă în cadrul unor zile de sărbătoare se bucură de anumite suplimente prevăzute de lege şi alte drepturi.
Conform legii Guvernul este obligat cu drept de transfer a zilelor de repaus sau de lucru în alte zile în scopul optimizării utilizării de către salariaţi a zilelor de sărbătoare şi de repaus(transferul zilelor de muncă în legătură cu ziua de 8 martie din 2005).