Disciplina muncii reprezintă obligaţiunea tuturor salariaţilor de a se subordona unor reguli de comportare stabilite în cadrul unităţii în temeiul Codului Muncii, altor acte normative, regulamentului intern al unităţii, contractelor şi convenţiilor colective precum şi în temeiul CIM. Disciplina muncii este în sine o condiţie obiectivă necesară şi inseparabilă de desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi. Disciplina muncii este reglementată la nivel general în CM precum şi în alte acte normative la nivel de lege. Disciplina muncii este o formă a disciplinei sociale în general şi poartă un caracter autonom datorită următoarelor:
- Are surse proprii (autonome) de apariţie
- Natura răspunderii disciplinare poartă un caracter contractual
- Răspunderea disciplinară este un tip de răspundere specific dreptului muncii
Regulele generale pentru disciplina muncii sunt stabilite în CM regulele specifice sunt
stabilite în cadrul regulamentului intern al unităţii.
Regulamentul intern al unităţii reprezintă în sine actul juridic care se întocmeşte în fiecare unitate de către angajator cu consultarea prealabilă a reprezentanţilor salariaţilor şi care se aprobă prin ordinul angajatorului.
Regulamentul intern conţine în sine regulele de comportare specifice fiecărui unităţi în parte. Orice salariat în momentul angajării va fi informat cu conţinutul regulamentului intern contra semnăturii. Dacă regulamentul intern se aprobă sau se modifică ulterior, conţinutul său la fel va fi adus la cunoştiinţa colectivului de muncă în termen de maximul 5 zile din momentul adoptării contra semnăturii individuale.