Esenţa metodei coercitive constă în posibilitatea atragerii la răspundere disciplinară a salariatului. Răspunderea disciplinară este o instituţie specifică dreptului muncii şi constă dintr- un ansamblu de norme legale privind sancţionarea faptelor culpabile săvîrşite de către un salariat faşă de neexecutarea sau executarea neconformării a obligaţiunilor sale de muncă. Răspunderea disciplinară în fond reprezintă opusul metodei stimulative şi constă în posibilitatea aplicării de către angajator a unor sancţiuni disciplinare faţă de salariatul care a încălcat disciplina muncii. Ca şi în cazul altor tipuri de răspundere disciplinară se aplică principiul intuitiv personal.
În cazul atragerii la răspundere a salariatului se aplică şi funcţionalitatea în paralel atît prezumţia nevinovăţiei cît şi prezumţia vinovăţiei salariatului în dependenţă de etapa de aplicare a sancţiunii de executare a ei sau de contestare. Codul Muncii stabileşte următoarele categorii de sancţiuni disciplinare:
- Avertismentul
- Mustrarea
- Mustrarea aspră
- Concedierea disciplinară
Spre deosebire de aplicarea stimulărilor legea nu permite aplicarea cărorva sancţiuni disciplinare neprevăzute în codul muncii. În calitate de excepţie pentru anumite categorii de salariaţi legea poate prevede anumite sancţiuni disciplinare aparte. Se interzice fără careva excepţii aplicarea ameninţărilor şi a altor sancţiuni pecuniare pentru încălcarea disciplinei muncii.
Sancţiunile disciplinare se aplică de către organele abilitate cu drept de angajare a salariatului sancţiunea disciplinară pooate fi aplicată în decurs de 1 lună din momentul descoperirii dar nu mai tîrziu de 6 luni din momentul săvîrşirii. Pînă la aplicarea sancţiunii angajatorul este obligat să ceară de la salariat explicaţii în formă scrisă. Refuzul explicaţiilor se atestă printr-un act în formă scrisă. După descoperirea abaterilor disciplinare şi examinarea faptului angajatorul va emite un ordin (dispoziţia sau hotărîrea în formă scrisă privind aplicarea sancţiunii. Conţinutul ordinului respectiv este stabilit în art.210 Codul muncii. Termenul sancţiunii disciplinare este de 12 luni din momentul aplicării sancţiunii. Salariatul este în drept să atace actul de aplicare a sancţiunii disciplinare în ordinea prevăzută de jurisdicţia individuală a muncii, afară de regulă instanţa judecătorească şi într-un termen de un an din momentul aplicării sancţiunii sau din momentul cînd trebuia să afle despre aplicarea acestuia. După expirarea unui an din momentul aplicării sancţiunii salariatul nu se consideră atras la răspundere disciplinară.