Principalele sisteme de drept care există la ora actuală în Europa este cel romano-germanic sau dreptul continental, şi sistemul anglo-saxonic, numit şi dreptul comon low. Caracteristic acestor sisteme este faptul că au rădăcini comune din care preiau, nu numai teminologii şi metode, dar şi noţiuni şi principii comune, altfel spus valori comune.
a.) Dreptul continental. Sistemul de drept romano-germanic este unul dintre cele mai vechi sisteme de drept, ocupînd un loc important în lumea contemporană. Acest sistem s-a implimentat nu numai în Europa, ci şi America Centrală şi de Sud, Asia şi Africa.
Iniţial procesul de universalizare a dreptului a constituit-o recepţia dreptului roman în spaţiul cucerit de romani, care a oferit Europei un sistem juridic mult mai unitar. Ulterior, ca urmarea destrămării imperiului roman, unele din fostele provincii au căutat să-şi formuleze propriile sisteme juridice apelînd în ultima instanţă la dreptul roman, care din punct de vedere tehnico juridic era mult superior cutumelor locale. În unele ţări, dreptul roman, s-a impus secole la rînd. Astfel, în Germania, dreptul a fost aplicat pînă la sfîrşitul secolului al XIX cînd şi-a adoptat propriul cod civil.
O importantă etapă în stabilirea dreptului continental a fost cea a adoptării codurilor civile în Europa. Aceste coduri, nu au făcut de cît să perpetiueze unele reguli fundamentale caracteristice dreptului privat roman, care, combinat, completat, amendat de cutumele locale, a dat substanţă sistemelor de drept actuale.
Datorită influenţelor pe care le-au avut cutumele locale asupra principiilor de drept roman sau conturat două mari tipuri:
- cel de orientare franceză;
- cel de orientare germană.
Sistemul dreptului civil francez este denumit şi sistemul bazat pe instituţii avînd ca sursă de inspiraţii C. civ., francez din 1804. Acest cod este un exemplu fără precedent de logică juridică şi tehnică legislativă. El este considerat cel mai răspîndit act normativ şi datorită faptului că reprezintă incontestabil expresia juridică a victoriei relaţiilor economice de piaţă.
Codul civil Francez este compus din trei cărţi, divizate la rîndul lor în titluri. înaintea primei cărţi sînt introduse 6 articole referitoare la aplicarea legilor. In general de la apariţia lui şi pînî în prezent, codul a suferit o serie de reforme, determinate de modificările şi apariţiei unor noi relaţii sociale care au impus reglementarea lor. Aceste reforme au prefigurat un nou tip de legislaţie civilă, marcînd revoluţia paşnică a dreptului civil contemporan avînd o influenţă directă şi asupra unor alte ramuri de drept.
Dreptul civil Francez a servit drept model pentru multe sisteme de drept din Europa şi din afara ei. Astfel principalele sisteme de drept europene a căror legislaţie civilă este de inspiraţie franceză sînt:
---Sistemul de drept spaniol. Codul civil spaniol este o lege de inspiraţie franceză. El este împărţit în 4 cărţi. Prima, se referă la persoane, a doua, la bunuri şi proprietate, a treia cuprinde diferite moduri de dobîndire a proprietăţii, şi a patra priveşte obligaţiile şi proprietate. Printre particularităţile lui merită să fie menţionată stabilirea majoratului la 23 de ani.
— Sistemul de drept italian. Deşi, iniţial, legislaţia civilă italiană era puternic marcată de cea franceză, codul civil italian adoptat la 24 aplilie 1942 caracterizat prin tendinţa de ieşire de sub acerstă influenţă, denotă o remarcabilă originalitate. Ce mai importantă inovaţie tehnico legislativă pe care o reprezintă codul, constă în includerea dreptului comercial în codul civil, realizîndu-se în acest sens o reglementare unitară a raporturilor de drept privat. De asemenea, reglementările cu privire la relaţiile de familie, suferă schimbări esenţiale. In acest sens, au fost eleminate o serie de principii şi reglementări depăşite, făcînd loc principiilor de egalitate între soţi.
---Sistemul de drept portughez. In evoluţia dreptul civil portughez se disting două perioade. Prima perioadă începe cu adoptarea codului civil din 1807. Acesta se caracterizează printr-o puternică influenţă a legislaţiei franceze, dar conţinînd şi aspecte de originalitate, acestea referindu- se în special la faptul, că conţinutul său poartă amprenta doctrinei, el avînd aspectul mai mult a unui tratat de drept civil de cît a unei legi.
Cea de a două perioadă se caracterizează prin intrarea în vigoare la 1 iunie 1967 a unui nou cod civil. Acesta poarta amprenta atîta legislaţiei moderne franceze cît şi a celei germane, prin introducerea, în cartea întîi a părţii generale. Cartea a doua se referă la materia obligaţiilor, a contractelor speciale, dreptului de proprietate şi dezmembrămintele lui. Cartea a treia se referă la relaţiile de familie, iar ultima, a patra, regelementează dreptul succesoral.
Sistemul juridic german. Al doilea tip a sistemului de drept de tip continenetal este cel bazat pe pandecte. Acesta se caracterizează prin aceia că reprezintă o culegere de opinie a juriştelor asupra principalelor probleme de drept şi transpunerea lor în practică. Sursa principală de inspiraţie a acestui sistem este C. civil German adoptat în 1896 şi intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990. Codul civil german cunoscut sub iniţialele B.G.B. se caracterizează prin elemente inedite, limbaj tehnicist, particullarităţi în definirea unor concepte de bază, o structură diferită care-l difernţiază de Codul civil Francez.
O particularitate a codului civil germen o reprezintă strictura sa, care conţine o parte generală, aplicabilă celeilalte părţi, partea specială. Partea generală, conţine principii care stau la baza regelemntărilor raporturilor civile.
O altă particularitate o reprezintă limbajul sofisticat cu un înalt nivel de abstractizare, dedicîndu-se în exclusivitate profisioniştilor, spre deosebire de codul civil francez ce conţine un limbaj simplu, accesibil tuturor.
El se deosebeşte de alte coduri şi prin cazuistica sa abstractă. In concepţia B.G.B., codul trebuie să regelementeze în detaliu toate efectele. Să cuprindă toate aspectele ce s-ar putea înfăţişa instanţelor.
Sistemul bazat pe pandecte a avut o influenţă în mai multe ţări europene, printre care: Austria, Grecia, Ungaria, Elveţia, Turcia.
—Sistemul de drept austriac. Codul civil austriac, numit A.B.G.B. este unul din cele mai vechi coduri de pe continentul european, încă în vigoare. El este împărţit în 3 cărţi, conţinînd 1502 articole. Prima parte vizează dreptul persoanelor şi relaţiile de familie. Cea de a doua vizează bunurile, drepturile reale şi succesiunile. Partea a treia se referă, în special, la materia obligaţiilor şi celei cu privire la prescripţia extinctivă.
- Sistemul de drept grec. Codul civil grec de asemenea se înscrie în categoria actelor de inspiraţie germnă, reproducînd textual multe dispoziţii din codul germen. Particularităţile la care se referă codul civil grec sînt cele referitoare la relaţiile de familie, puternic influenţate de biserica ortodoxă.
—Sistemul de drept ungar. Ca urmare a faptului că ungaria a făcut parte din Imperiul Austro-ungar pe teritoriul ei sau aplicat dispoziţiile codului civil austriac. Acest cod sa aplica şi după ieşirea ungariei din componenţa imperiului, pînă în 1960.
În mare parte noul cod civil ungar prezintă o copie fidelă a codului german şi austriac, cu excepţia părţii generale din aceste coduri, care a fost înlocuită cu o parte de dispoziţii generale în care se consemnează scopul său şi modul în care sînt exercitate drepturile şi obligaţiile. Partea a doua, este consacrată materiei persoanelor. Partea a trea, reglementează proprietatea. Partea a patra, reglementază obligaţiile, iar cartea a cincea, dreptul succesoral.