În legislaţia civilă modernă a Rep. Moldova pot fi identificate două perioade:
- Prima se referă la perioada de timp în care era aplicat Codul civvil din 1962;
--- A doua, cea referitoare la aplicarea noului Cod civil, adoptat în 2002.
а.) In ce priveşte prima perioadă, aceasta începe cu adoptarea la 26 decembrie 1964, în şedinţa a IV-a a fostului Sovit Suprem al Rep. Moldova de legislatura a VI, a Codului civil, urmînd să fie pus în aplicare la 1 iulie 1965.
Aceste cod era format din 603 articole, grupate în 8 titluri, dup cum urmează:
- Dispoziţii generale;
- Dreptul de proprietate;
- Dreptul obligaţiilor;
- Dreptul de autor;
- Dreptul asupra unei descoperiri;
б. Dreptul asupra unei invenţii, propuneri de raţionalizare şi prototip industrial (abrogat prin Legea nr. 735 din 22 februarie 1996);
- Dreptul succesoral;
- Capacitatea juridică a cetăţenilor străini şi a persoanelor fără cetăţănie.
Aplicarea legilor civile ale statelor străine.
Titlul I conţinea 88 de articole cuprinse în 5 capitole şi vizau dispoziţii cu privire la persoane, convenţii, reprezentare şi prescripţia. Pe parcursul timpului, în special după 1990 încoace dispoziţiile cu privire la persoanele juridice au căzut în desuetudine
Titlul II cuprinde 66 de articole care reglementau raporturile de proprietate - proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie sub formă de proprietatea de stat şi proprietate cooperativ colhoznică. Categoriile de bunuri ce se aflau în proprietatea personală erau limitate, ele referindu-se la cele de uz curent, de consum personal, de confort, şi de gospodărie casnică.
Titlul III era divizat în două părţi:
--- dispoziţii generale cu privire la obligaţii,
- diferite categorii de obligaţii.
Prevederile primei părţi impuneau concluzia că aceste norme aveau menirea de asigura dezvoltarea ecomiei planificată.
Referitor la cea de a doua parte, codul prevede onorarea lor în modul corespunzător şi în termen, prevăzînd şi interdicţia de a refuza în mod unilateral executarea obligaţiilor.
Titlul IV, dreptul de autor, completat cu dispoziţiile Legii privind dreptul de autor şi drepturile conexe, a reglementat raporturile care apar în legătură cu crearea şi valorificarea operelor literare, de artă, ştiinţifice precum şi a drepturilor conexe acestora.
Titlu VII, drept succesoral, era destinat reglementărilor raporturilor succesorale. In acest titlu se prevedea că succesiunea putea fi legală şi testamentară. In cazul moştenirii legale erau prevăzute trei clase de moştenitori, iar pentru unele categorii de persoane era prevăzut dreptul la o cotă obligatorie din succesiune.
Titlul VIII, prin articolul 596 - 603 era consacrat reglementării raporturilor cu elemente de extranietate - capacitatea juridică a cetăţenilor străini şi a apatrizilor, a persoanelor juridice străine, indicîndu-se legile ce guvernau aceste raporturi.
b.) In ce priveşte a doua perioadă aceasta începe cu intrarea în vigoare a noului cod civil. Trebuie spus că adoptarea noului cod conţine o fază prealabilă, un demers care s-a finalizat cu adoptarea codului. Astfel, la 3 noiembrie 1994, Parlamentul adoptă hotărîrea nr. 954 - XIII, prin care desemnează grupul de elaborarea a proiectului de cod civil. La 19 octombrie 2000, Parlamentul adoptă în prima lectură proiectul codului civil, instituind la 26 octombrie 2000, prin Hotărîrea nr. 1315, o comisie specială care va prezenta Parlamentului proiectul nominalizat. La 6 iunie 2002 Parlamentul adopta noul cod civil.
Codul civil, astfel adoptat, este structurat în cinci cărţi, după cum urmează: Cartea I - Partea generală; Cartea II - Drepturile reale; Cartea III - Obligaţiile; Cartea IV - Dreptul succesoral; Cartea V - Dreptul internaţional privat.
--- In Cartea I, Partea generală, sînt cuprinse patru titluri: Dispoziţii comune, Persoanele, Actul juridic şi Termenele. Meritul acestei cărţi este că ea reglementează în detaliu normele unor astfel de instituţii cum ar fi actul juridic, obiectul raportului juridic, termenele de prescripţie.
--- Cartea II, Drepturile reale cuprinde cinci titluri: Patrimoniu, Posesiunea, Proprietatea, Alte drepturi reale, Registrul bunurilor imobile. In această carte pentru prima dată a fost reglementat în mod amănunţit, pe lîngă dreptul de proprietate, şi alte drepturi reale, numite dezmembrăminte ale dreptului de proprietate - uzufructul, uzul, abitaţia, servitutea şi superficia.
— Cartea III, Obligaţiile, este cea mai voluminoasă şi conţine aproximaiv 900 de articole. Ea este divizată în trei titluri: Despre obligaţii în general, Despre contracte şi Categoriile de obligaţii.
In titlul I, sînt reglementate instituţii ca pluralitatea de creditori şi debitori, cesiunea de creanţă şi preluarea datoriilor, efectele neexecutării obligaţiilor, mijloacele de garantare a executării obligaţiilor şi stingerea obligaţiilor ş.a.
Cel de-al doilea titlu conţine norme referitoare la conţinutul şi încheierea contractului, la efectele juridice interpretare şi încetarea lui.
In titlul III îşi găseşte regelementarea diverse categorii de obligaţii, precum; vînzarea cumpărare, schimbul, donaţia, locaţiunea, etc.
Cartea IV conţine VII titluri: Dispoziţii generale cu privire la moştenire; Moştenirea testamentară; Moştenirea legală; Succesiunea vacantă; Regimul juridic al moştenitorului; Confirmarea dreptului la moştenire;Partajul averii succesorale.
Cartea V conţine II titluri: Dispoziţii generale cu privire la dreptul internaţional privat; Norme conflictuale.
Noul C. civ., faţă de cel vechi, conţine o serie de instituţii noi, pe care vom încerca să le enumerăm în mod ehaustiv în cele ce urmează. Astfel, noul C. civ, consfinţeşte uzanţele ca izvor de drept, stipulînd că: "uzanţele se aplică dacă nu contravin legii, ordinii publice sau bunelor moravuri". Deasemenea, C. civ., reglementează autoapărarea, ca mod de apărarea a drepturilor civile. Instituţia curatele şi a tutelei este reglementată în C. civ., care anterior a fost reglementată în Codul familiei. În ce priveşte instituţia posesiunii aceasta este abordată ca o stare de fapt servind drept temei uzucapiunii, ca mod de dobîndire a dreptului de proprietate. Un loc aparte, ca noutate adusă de C. civ., îl ocupă reglementarea dezmembrămintelor dreptului de proprietate: dreptul de uzufruct, uz, abitaţie, servitute şi superficie.