Dreptul civil este chemat, ca prin normele sale, să contribuie la ocrotirea valorilor omului, atît cele patrimonile, cît şi cele nepatrimoniale. Acest deziderat a fost în mare nesocotit înainte de anii 90, dat fiind politicile sociale de care era ţinut să le îndeplinească statul, politici care excludea proprietatea privată asupra unor importante categorii de bunuri, excludea iniţiativa privată ca formă de dobîndire a bunurilor materiale, etc.
In statele cu o economie de piaţă, dreptul joaă un rol din ce în ce mai important, dat fiind multitudinea şi importanţa relaţiilor sociale, economice ce se nasc ca urmare a necesităţii realizării intereselor proprii. Dacă nu ar fi existat normele dreptului civil, nu ar axista o certitudine, siguranţă circuitului economic. Nu s-ar putea ajunge cu uşurinţă la satisfacerea nevoilor economice, sociale. Deşi realitatea social economică întotdeauna a demers normelor juridice chemate să le reglementeze, totuşi abordarea juridică a acestor relaţii a permis dezvoltarea şi identificarea altor relaţii sociale necesare realizării nevoilor personale.