Se poate afirma că funcţiile dreptului civil se manifestă în mai multe direcţii.
O primă direcţie este cea socială, dreptul civil fiind chemat să reglementeze relaţiile cu caracter social. Activitatea omului trebuie să se desfăşoare în limitele prevăzute de normele juridice, orice încălcarea a cesteia atrage sancţionarea lor.
O a doua direcţie este cea educativă, de instruire. Ea reprezintă o garanţie a formării unei conştiinţe juridice corecte precum şi a respectării normelor morale. O asemenea contribuţie o aduce dreptul civil prin sancţionarea, de exemplu, a abuzului de drept, ori prin recunoaşterea unor efecte juridice pozitive, favorabile pentru subietele de bună credinţă.
O a treia direcţie o reprezintă poziţia dreptului civil de a fi dreptul comun în materie. Această funcţiie se exprimă în următoarea idee. Atunci cînd o altă ramură de drept nu conţine norme proprii care să reglementeze un anumit aspect al unui raport juridic, se apelează la norma corespunzătoare din dreptul civil. Intr-o altă exprimare putem spune că dreptul civil "împrumută" norme ale sale altor ramuri de drept, cînd acestea nu au norme proprii pentru un caz sau aspect.