Delimitarea ramurii de drept civil de celelalte ramuri ale sisitemului de drept izvorăşte atît din raţiun practice cît şi teoretice. In practică se pune problema apartenenţei unui raport juridic concret la o ramură sau alta de drept. Stabilirea acestui lucru înseamnă calificarea juridică a unei relaţii sociale, calificare ce este de maximă importanţă practică, deoarece doar o astfel de calificare, asigură o aplicare corectă a legii.

Teoretic problema delimitării dreptului civil de alte ramuri de drept este impusă atît de asemînările cît şi deosebirile care există între raporturile juridice ce aparţin diferitelor ramuri de drept. Relaţiile sociale sînt patrimoniale sau nepatrimoniale care nu toate, însă, sînt reglementate de normele dreptului civil. Şi celelalte ramuri de drept reglementează relaţii patrimoniale sau nepatrimoniale. Intrebarea este, de a şti, care raporturi juridice formează obiectul de reglementare a dreptului civil şi care aparţin sferei obiectului de reglementare a altei ramuri de drept. Pentru aceasta vom folosi următoarele criterii de depart.ajare: specificul obiectului reglementării juridice, principiile de drept, metoda de reglementare, sancţiunile juridice aplicabile, calitatea subiectelor. Cît priveşte priveşte primele două criterii de departajarea acestea au fost analizate şi caracterizate deja. In continuare vom face referiri doar la celelalte criterii.

--- Calitatea subiectelor. În drept civil, subiectele raporturilor juridice civile nu pretind o anumită calitate, suficient să fie persoană fizică sau juridică. În alte ramuri de drept subiectele au o calitate specială: organ al puterii, cetăţean, patron, angajat, rudă etc.

--- Caracterul normelor. Dreptului civil îi este caracteristic faptul că majoritatea normelor sale au caracter dispozitiv. În schimb în alte ramuri de drept, ca de ex. dreptul munciii, dr. administrativ, preponderent sînt normele juridice cu caracter imperativ.

• Specificul sancţiunii. Încălcarea unei norme juridice atrage consecinţe negative pentru autorul încălcării. O astfel de consecinţă este diferită de la ramură la ramură. În dreptul civil sanţiunea urmăreşte readucerea părţilor la poziţia iniţială.

• Delimitarea dreptului civil de dreptul muncii

Deşi ambele ramuri reglementează raporturi patrimoniale între ele există anumite deosebiri:

• a. Subiectele raportului juridic de drept al muncii sînt angajaţii şi patronii.

--- b. În dreptul civil poziţia juridică de egalitate se menţine tot timpul, în dreptul muncii aceasta subzistă doar în cea ce priveşte încheierea contractului. Odată încadrată în muncă părţile se află pe poziţii de subordonare.

--- c. În dreptul muncii există pe lîngă răspunderea materială şi răspunderea disciplinară, în dreptul civil doar răspunderea materială cu cele două componente ale sale: răspunderea delictuală şi răspunderea contractuală.

--- d. În dreptul muncii majoritatea normelor au caracter imperativ, spre deosebire de dreptul civil unde predomină normele dispozitive.

• Delimitarea dreptului civil de dreptul familiei

Dreptul familiei reprezintă totalitatea normelor juridice ce reglementează raporturile personale şi patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, rudenie şi adopţie. Deşi ambele ramuri reglementează raporturi patrimoniale şi nepatrimoniale între acestea există o serie de deosebiri:

--- a. În dreptul civil majoritatea raporturilor reglementate sînt patrimoniale, pe cînd în dreptul familiei majuritatea raporturilor sînt nepatrimoniale.

--- b. Sub aspectul calităţii părţilor, în dreptul familiei subiectelor de drept li se cer o anumită calitate - soţ, părinte, copil, adoptat, adoptator, în dreptul civil subiectelor nu li se cere o astfel de calitate.

--- c. Din punct de vedere al felului normei, în dreptul familiei predomină normele imperative, în dreptul civil majoritatea normelor sînt dispozitive.

• d. Pentru ambele ramuri de drept este specifică metoda egalităţii juridice.

• Delimitarea dreptului civil de dreptul afacerilor (comercial).

Dreptul afacerilor este acea ramură de drept care reglementează relaţiile sociale rezultate din exerciţiul actului de comerţ, precum şi cele rezultate din constituirea, funcţionarea şi încetarea societăţilor comerciale. Evidenţiem următoarele trăsături comune şi deosebiri ale acestora:

• a. Ambele ramuri reglementează raporturi patrimoniale şi nepatrimoniale.

--- b. Părţile raportului juridic în ambele cazuri sînt pe poziţii de egalitate juridică.

• c. În dreptul afacerilor părţile comportă o anumită particularitate - sînt comercianţi.
• d. Răspunderea juridică în dreptul afacerilor este diferită de cea din dreptul civil.

• Delimitarea dreptului civil de dreptul procesual civil

Dreptul procesual civil reglementează activitatea instanţelor judecîtoreşti şi a celorlalţi participanţi la procesul civil precum şi relaţiile ce se nasc în cadrul activităţii de înfăptuire a justiţiei în cauzele civile. Dreptul civil este dreptul material sau substanţial, iar dreptul procesual civil este dreptul formal, procesual.

Dreptul procesual civil reprezintă aspectul sancţionator al dreptului civil material căruia îi conferă eficacitate prin folosirea constrîngerii de stat, ori de cîte ori obligaţiile ivorîte în cadrul raporturilor juridice de drept civil nu sînt executate de bună voie. Intre aceste două ramuri există o legătură de ordin funcţional.

• Delimitarea dreptului civil de dreptul funciar.

Dreptul funciar reglementează relaţii sociale ce apar în urma administrării şi folosirii pămîntului precum şi în raporturi sociale ce iau naştere în legătură cu măsurile adoptate de stat prin folosirea raţională a tuturor terenurilor. Aceste două ramuri se deosebesc:

--- a. Dreptul funciar conţine dispoziţii ce au un caracter imperativ.

• b. Subiectele în dreptul funciar se găsesc pe poziţii de subordonare.
• c. Temei pentru apariţia raporturilor funciare servesc actele administrative, iar în drept civil faptele juridice.

• Delimitarea de dreptul constituţional.

Dreptul constituţional este ramura de drept care conţine norme fundamentale pentru existenţa şi dăinuirea statului de drept din care se inspiră celelalte ramuri de drept, inclusiv dreptul civil. Intre dreptul civil şi dreptul constituţional există deosebiri dar şi asemînări sub mai multe planuri:

—a. Constituţia conţine norme care consacră principii ale dreptului civil cum ar fi, de ex. principiul egalităţii în faţa legii.

--- b. Principalele drepturi şi libertăţi sînt consacrate de legea fundamentală.

• c. Subiectele raportului de drept constituţional de regulă se află pe poziţii de subordonare juridică, în dreptul civil părţile se află pe poziţii de egalitate.

--- d. Majoritatea raporturilor de drept constituţional sînt nepatrimoniale, spre deosebire de cel civil unde sînt patrimoniale.

• e. Normele de drept constituţional cer subiectelor sale o calitate specială - organ de stat ori cetăţean, în dreptul civil doar simpla calitatea de persoană fizică sau juridică.

--- f. Normele dreptului constituţional sînt imperative.

---g. Dreptul constituţional cunoaşte sancţiuni specifice, cum ar fi suspendarea din funcţie ce nu presupune un proces.

• Delimitarea dreptului civil de dreptul internaţional.

Dreptul internaţional privat reglementează relaţii de familie, de muncă, etc., în măsura în care există un element de extranietate. Elementele străine determină ca aceste raporturi juridice să fie privite sub aspectul lor internaţional. Normele dreptului internaţional privat determină dreptul naţional aplicabil. Metoda de reglementare este cea de indicare a legii aplicabile.