Potrivit prevederilor art. 16, alin. 1, litera d, din Legea nr. 780/1996 plenul Curţii Supreme de Justiţie examinează rezultatele generalizării practicii judiciare şi adoptă hotătîri cu caracter explicativ. Vechiul cod de procedură civil (1964) prevedea la art. 13, că: " Curtea Supremă de Justiţie emite hotătîri explicative în probleme de practică judiciar, care nu sînt obligatorii pentru instanţele judecîtoreşti la judecarea pricinelof.
In acest sens se poate spune că hotătîrile plenare ale Curţii Supreme de Justiţie nu pot fi considerate izvoare de drept civil. Acestea joacă un rol important în aplicarea uniformă a legislaţiei civile, prin interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept civil. Interpretarea dată de Plenara Curţii Supreme de Justiţie în hotătîrile sale nu sînt considerate interpretări oficiale, neputînd schimba sensul normei interpretate. Interpretarea oficială o poate face doar organul emitent.
Un rol important în aplicarea uniformă a legislaţiei o are doctrina de specialitate. Doctrina de specialitate reprezintă totalitatea ideilor, principiilor şi tezelor fundamentale ale unui sistem de gîndire. Prin doctrină a dreptului civil se înţelege un ansamblu de concepţii, opinii exprimate de specialişti în donmeniul dreptului în diverse forme literare.
In principiu doctrina dreptului civil apare odată cu primele reglementări ale relaţilor juridice civile, ea evoluînd concomitent cu aceasta. Nefiind un izvor de drept civil ea are un rol important în calificarea şi ordonarea concepţiilor şi controverselor existente în actele normative. Concepţiile doctrinale pot influenţa instanţele judecîtoreşti şi legiuitorul, în elaborarea legilor.