In literatura de specialitate sînt utilizate mai multe noţiuni pentru a indentifica obiectul raportului juridic civil: obiect al dreptului civil, obiect de reglememntare al dreptului civil, care deşi sînt similare nu pot fi considerate identice.
Nu pot fi identice nici obiectul raportului juridic civil şi bunurile care formează obiectul acţiunii sau inacţiunii. Bunurile formează un element exterior raportului în drept, ele constituind doar un obiect material al acestei acţiuni sau inacţiuni. Bunurile sînt numite şi obiect extern sau obiect derivat.
Deşi majoritatea obiectelor derivate ale raportului juridic civil sînt bunurile, acestea nu sînt unice. Sînt de asemenea anumite valori personale nepatrimoniale ca imaginea, reputaţia, operele literare, art.istice, ştiinţifice, rezultate ale creaţii intelectuale, serviciile, care de asemenea fac part.e din obiectul raportului juridic.
Potrivit art.. 285 alin. 1 C. civ. "bunuri sînt toate lucrurile susceptibile aproprierii individuale sau colective şi drepturile patrimoniale'. Din dispoziţiile menţionate reiese că din categoria bunurilor intră orice element al activului patrimonial al persoanei, atît lucrurile cît şi drepturile patrimoniale. După cum se poate vedea C.civ., face distincţie între bun şi lucru. In doctrin de specialitate este susţinut[ ideea că prin lucru se înţelege tot ceea ce există în realitate şi este perceptibil prin simţuri, adica tot ce are o existenţă materială. Uzual, în ştiinţa juridică, lucrurile iau numele de bunuri, avîndu-se în vedere avantajele pe care acesta le procură omului. Pentru ca să devină un bun în sens juridic, un lucru, trebuie să întrunească următoarele condiţii:
- ) Acel lucru să fie util pentru satisfacerea unor nevoi spirituale sau materiale ale omului.
- ) Acel lucru să aibăo valoare economică, să fie exprimabil în bani
- ) Acel lucru să fie susceptibil de apropiere (însuşire) sub forma drepturilor patrimoniale.
Numai în cazul în care lucrul îndeplineşte aceste trei condiţii putem fi în prezenţa unui bun
în sensul dreptului civil. Unele lucruri nu pot fi considerate bunuri deoarece nu sînt susceptibile de apropiere, deşi, sînt utile şi au valoare economică. De ex., aerul, soarele, planetele etc. Totuşi, aceste condiţii trebuie privite în relativitatea lor în funcţie de perioada istorico-tehnico-ştiinţifică, deoarece din această perspectivă, în anumite cazuri, unele lucruri, nesusceptibile de aproiere astăzi, inutile, lipsite de valoare economică, în viitor vor putea fi susceptibile de apropiere, utile şi cu valoare economică. De ex., organele nevitale ale omului.
Pornind de la conţinutul art.. 285 C. civ., bunul va putea fi definit ca lucru cu valoare economică care este util şi necesar pentru satisfacerea cerinţelor materiale şi spirituale ale omului şi care sînt susceptibile de apropiere sub forma drepturilor patrimoniale.