Noţiunea de lucruri şi cea de bunuri nu se suprapun în totalitate, aceasta deoarece există lucruri care nu întrunesc condiţiile bunurilor şi există bunuri care nu sînt lucruri . Astfel lucrurile vor putea fi considerate bunuri numai dacă întrunesc condiţiile enumerate în punctul de mai sus. Iar din categoria bunurilor fac part.e nu numai lucrurile ci şi alte drepturi patrimoniale (serviciile) cît şi drepturi personale nepatrimoniale (rezultate ale activităţii intelectuale).
Prin lucruri înţelegem tot ce există în realitate, în lumea înconjurătoare, şi sînt percetibile prin simţurile noastre, precum ş ceea ce există în imaginaţia omului (pămîntul, aerul, lumina soarelui, înţelepciunea).
Lucrul este deci, specia, iar bunul este genul.
Lucrul are întotdeauna o existenţă materială fiind perceptibil simţurilor noastre, indiferent de starea lor fizică - solidă, lichidă, sau gazoasă.
În ce priveşte patrimoniul, acesta reprezintă ansamblul drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut economic aparţinînd unei persoane. Această noţiune nu se confundă cu elementele sale componente, adica cu drepturile şi obligaţiile care se găsesc în conţinutul său. Aceste drepturi şi obligaţii se referă şi la bunurile existente în patrimoniu. Deci, dacă patrimoniul ar reprezenta o sumă de bunuri, bunurile reprezintă o part.e din elementele componente ale patrimoniului. Deci, corelaţia bun patrimoniu am putea spune că este acea de la part.e la întreg.