In funcţie de criteriul posibilităţii de a face obiectul unor acte de drept civil, bunurile pot fi împărţite în bunuri aflate în circuitul civil şi bunuri scoase din circuitul civil. Sediul legal al acestei diviziuni o reprezintă art.. 286 C. civ. Această normă instituie regula potrivit căreia orice bun poate circula singur, dacă nu există o interdicţie stabilită de lege.
Această clasificare presupune existenţa a trei categorii de bunuri:
- ) Bunurile care se află în circuitul general sînt bunuri care pot fi dobîndite şi înstrăinate prin acte juridice. Aceste bunuri sînt alienabile, deci pot fi urmărite de creditori în executarea obligaţiilor şi pierde prin prescripţie. Din aceasta categorie fac part.e şi bunurile din domeniul privat al statului.
- ) Bunurile supuse unui regim special de circulaţie sînt acele bunuri, care, deşi fac part.e din circuitul civil, au o circulaţie limitată. Această limitare priveşte modul de dobîndire, folosire şi înstrăinare a bunurilor, restricţii care sînt prevăzute în mod expres de lege. De exemplu, regimul juridic al armelor şi muniţiilor, Legea 110/1994, produsele şi substanţele toxice, obiectele de cult.
- ) Bunurile care nu se află în circuitul civil sînt bunuri care nu pot face obiectul actelor juridice. Sînt scoase din circuitul civil bunurile care prin natura lor nu sînt susceptibilă de apropiere sub forma dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale, cum ar fi: aierul, spaţiul cosmic, bunurile domeniului public în conformitate cu prevederile art.. 296 alin. 4 din C. civil şi alte categorii de bunuri care, prin lege, sînt scoase din circuitul civil.
Importanţa juridică a clasificării este evidenţiată sub un dublu aspect, cel al valabilităţii actului juridic din punct de vedere al obiectului său şi cel al incidenţii penale în cazul întrunirii condiţiilor infracţiunii.