Pin It

Dreptul personal nepatrimonial este acel drept subiectiv, neevaluabil în bani, strâns legat de persoană, recunoscut în legătură cu relaţiile sociale ce apar cu privire la apărarea şi individualizare atributelor de identitate şi a valorilor de integritatea a persoanei, precum şi cele ce se referă la recunoaşterea drepturilor de creaţie intelectuală.

Sediul materie civilă îl reprezintă art.. 2, 15, 16 din C. civ. Deşi textele în discuţie foloseşte şi alte denumiri pentru a desemna sfera relaţiilor personal nepatrimoniale, ca de exemplu; drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, valori nepatrimoniale, considerăm că dreptului civil îi este caracteristic termenul de drepturi personale nepatrimoniale. Celelalte forme de exprimare sînt folosite în alte ramuri de drept cum ar fi: dreptul constituţional, administrativ, penal, contravenţional, etc.

Din definiţia de mai sus rezultă că drepturile nepatrimoniale comportă următoarele trăsături:

  1. ) Nu au un caracter economic. Cu toate aceste trebuie să deosebim dreptul subiectiv nepatrimonial de latura patrimonială a exerciţiului său. Astfel, prin legalizarea şi exercitarea drepturilor personale nepatrimoniale se pot obţine unele foloase patrimoniale, cum ar fi cele rezultatea ca urmare a comercializării drepturilor de proprietate intelectuală. Un alt exemplu este cel prevăzut la art.. 1173 alin 1 C. civil unde se preverde că obiectul contractului de franchising îl pot constitui bunuri incorporale de drepturi, mărci de producţie, deci se află în circuitul civil. De asemenea încălcare drepturilor nepatrimoniale dă naşterea la repararea patrimonială a lor - art.. 1422 C. civil.
  2. ) Sînt indispensabile de titular, adică sînt inalienabile. Aceasta numai în principiu, şi se referă în mare la cele legate de identitatea persoanei şi integritatea ei, aceasta deoarece unele drepturi ce ţin de identitate pot forma obiectul unei înstrăinări. De exemplu, dreptul la denumire a persoanei juridice poate forma obiectul contractului de francesing, art.. 1173 alin. 2. C. civ.

Deşi regula este că, aceste drepturi pot fi exercitate numai personal, codul civil la art.. 16 alin. 3 prevede o excepţie potrivit căruia apărarea onoarei şi demnităţii persoanei fizice poate fi cerută şi după moart.ea acestuia de cître o terţă persoană.

  1. ) Acordă subiectului activ posibilitatea de a cere celorlalte subiecte să se abţină de la încălcarea dreptului său. Această consecinţă rezultă din caracterul absolut al acestor drepturi. Specific acestor raporturi juridice constă în faptul că subiectul activ este întotdeauna determinat iar subiectul pasiv este nedeterminat, constituindu-se în toate celelalte subiecte de drept. Totuşi, aceste drepturi personal nepatrimoniale se deosebesc de alte drepturi absolute cum ar fi dreptul de proprietate prin aceia că acesta din urmă este un drept patrimonial.
  2. ) Acordă posibilitate de a cere repunerea prin mijloace legitime de apărare în drepturile subiective încălcate inclusiv prin echivalent bînesc. Deşi drepturile personal nepatrimoniale nu au conţinut economic, în cazul încălcării lor este posibilă repararea prejudiciului material şi moral. Dacă prejudiciul mart.erial va fi compensat în toate cazurile, prejudiciul moral numai în cazurile expres prevăzute de lege. Această soluţie poate fi dedusă din cuprinsul art.. 1422 din C. civil, potrivit căruia: "în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral, (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa judecîtorească are dreptul să oblige persoana responsabilă la repararea prejudiciului prin echivalent bînesc".