Prin abuz de drept înţelegem acea faptă ilicită de exercitare a drepturilor subiective contrar scopului lor social economic, legii sau regulilor de conveţuire socială.
Esenţa acestui principiu constă în faptul că exercitara unui drept încetează a fi legitimă atunci cînd devine contrară legii, ordinii publice şi bunelor moravuri şi cînd are drept efect prejudicierea unei alte persoane. El poate îmbrăca două forme:
- . Exercitarea unui drept subiectiv exclusiv în scopul păgubiţii unei alte persoane;
- . Exercitarea unui drept subiectiv civil care nu urmăreşte scopul exclusiv de a prejudicia o altă persoană, însă care în mod obiectiv o violează.
Abuzul de drept se poate manifesta atît în relaţii contractuale cît şi în relaţii extracontractuale. În primul caz, în relaţiile contractuale exercitarea abuzivă a dreptului de retenţie, chiar şi după ce creditorul a oferit o garanţie reală. În cel de al doilea caz, exercitarea oricărui drept real care are ca rezultat prejudicierea intereselor generale ale societăţii sau a intereselor personale ale unui subiect de drept.
Sancţiunea abuzului de drept constă în refuzul de a acorda protecţie dreptului exercitat abuziv, precum şi în obligarea celui care abuzează la repararea prejudiciului cauzat.