Drept

Prin mijloace de apărare a drepturilor civile se înţeleg mijloace prin care titularul dreptului subiectiv civil tinde să înlăture atingerile aduse acestui drept, apelînd, după caz la organele competente. În art.. 11 din C. civil sînt prevăzute mijloacele de apărare a drepturilor civile printre care:

1. ) Recunoaşterea dreptului apare în situaţie în care dreptul subiectiv al titularului este contestat, negat sau în cazul în care există pericolul real de a fi exercitate asemenea acţiuni. Acasta are loc pe cale judiciară cînd titularul dreptului încălcat cere ca să i se confirme în mod oficial existenţa sau lipsa acestuia;
2. ) Restabilirea situaţiei existente anterior încălcării dreptului. Deşi această situaţie este prevăzută la categoria mijloacelor de apărarea dreptului considerăm că aceasta reprezintă doar o consecinţă a recunoaşterii unui drept pretins în instanţă. Această consecinţă constă în săvîrşirea unor acţiuni, cum ar fi revendicarea bunului din posesia legală sau suprimarea acţiunilor prin care se încalcă dreptul sau se crează pericolul încălcării lui. De ex., în cazul în care o part.e solicită şi obţine de la instanţă desfacerea contractului pentru neexecutarea culpabilă a obligaţilor, părţile vor puse în situaţia anterioară încheierii contractului.
3. ) Recunoaşterea nulităţii actulu juridic este o sancţiune civilă, îndreptată împotriva efectelor actului juridic civil încheiat cu nerespectarea condiţiilor de valabilitate. Art.. 216-233 din C. civil reglementează condiţiile, ordinea şi efectele nulităţii actului juridic civil.
4. ) Declararea nulităţii actului emis de o autoritate publică. Aceasta se va face în cazul în care actul înclcă drepturile titularilor, persoanei fizice şi juridice, acestea fiind în drept să ceară instanţei de judecată declararea nulităţii lui. După ce constată că actul emis contravine legii şi încalcă dreptul subiectiv civil al titularului, instanţa de judecată poate să-l declare nul, total sau parţial.
5. ) Impunerea executării obligaţiei în natură. În ce priveşte acest caz considerăm că şi acesta se referă la consecinţele pe care le poate atrage răspunderea civilă. În urma soluţionării unui diferend regula este că obligaţiile constatate de instanţă urmeazuă să se execute în natură şi numai în cazul în care aceasta nu este posibilă se va recurge la executarea obligaţiei prin echivalent bînesc.

Impunerea executării obligaţiei în natură înseamnă obligarea celui căruia îi incumbă această obligaţie la executarea obligaţiei ce şi-a asumată înainte de naşterea litigiului.

1. ) încasarea clauzei penale şi aceasta reprezintă o consecinţă a neexecutării unei obligaţii. Stabilirea clauzei penale prin contract sau prin lege are drept scop preîntîmpinarea încălcării drepturilor civile şi stimulează executarea obligaţiilor. În acest sens clauza penală reprezintă un mijloc de garantare a executării obligaţilor civile, art.. 524-630 C. civ. încasarea clauzei penale poate avea loc atît benevol, cît şi silit, în temeiul unei hotătîri judecîtoreşti.
2. ) Repararea prejudiciului inclusiv a prejudiciului moral Considerăm că şi acest caz reprezintă o consecinţă a recunoaşteri unui drept ce a fost încălcat. Codul civil admite atît repararea prejudiciului moral cît şi a celui material. Prejudiciul material poate fi reparat oricînd pe cînd prejudiciul moral doar în cazurile prevăzute de lege, art.. 1422 C. civil.