Potrivit art.. 195 din C. civ: "actul juridic este manifestarea de cître persoanele fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile". Această definiţie legală nu diferă mult de cea consacrată de doctrina de specialitate. În acest sens actul juridic civil este manifestarea de voinţă a unei sa mai multor persoane săvîrsite cu intenţia de a produce efecte juridice civile, constînd în crearea, modificarea, sau stingerea unor raporturi juridice civile în temeiul şi în limitele stabilite de normele dreptului juridic obiectiv.
Din definiţie rezultă elementele sale definitorii care sînt următoarele:
- este o manifestare de voinţă a subiectului de drept civil.
- manifestare de voinţă exprimă intenţia de a produce efecte juridice.
- efectul manifestării de voinţă reprezintă naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic civil.
Mijloacele de manifestare a voinţei se împart. în:
- directe, care pot fi scrise şi verbale, de exemplu încheierea contractului, întocmirea testamentului etc.
- indirecte, care sînt atunci cînd comportamentul persoanei arată vădit voinţa ei de a încheia actul juridic. Potrivit art.. 208, C. civ. "actul juridic care poate fi înceiat verbal se consideră încheiat şi în cazul în care comportamentul persoanei arată vădit voinţa ei de a-l încheia".
- cele ce rezultă din tăcere. Astfel art.. 208, alin 4, C. civ., prevede că: "tăcerea se consideră exprimare a voinţei de a încheia actul juridic în cazurile prevăzute de lege sau de acordul părţilor". De exemplu art.. 904, alin 1, C. civ., prevede că: "dacă raporturile contractuale continuă în mod tacit după expirarea contractului de locaţiune, acesta se consideră prelungit pe un termen nedeterminat".