Drept

Prin modalitatea a actului juridc se înţelege acel element cuprins într-un act juridic, care constă într-o împrejurare ce are influienţă asupra efectelor pe care le produce sau trebuia să le producă actul, în sensul amînării, limitării sau desfiinţării lui.

Modalităţile actului juridic se deosebesc esenţial de condiţiile de fond ale actului juridic. Dacă în lipsa condiţiilor de fond actul civil nu este valabil încheiat, lipsa modalităţilor afectează doar eficacitatea actului juridic civil nu şi valabilitatea lui.

In ce priveşte categoria de acte juridice afectate de modalităţi trebuie să facem deosebirea, astfel;

• Sînt acte juridice care nu pot fi, prin esenţa lor afectate de modalităţi (căsătoria, acceptarea succesiunii)
• Sînt acte juridice în care modalităţile sînt de esenţa lor (contractul de închiriere, locaţiune).

In dreptul civil sînt cunoscute trei modalităţi ale actului juridic civil: termenul, condiţia, sarcina.

1. Termenul - modalitate a actului juridic civil

Termenul poate fi definit ca un eveniment viitor şi sigur ca realizare, pînă la împlinirea căruia este amînată începerea sau stingerea exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor. Din definiţie poate fi dedus următoarele caractere:

• este un eveniment viitor raportat la data încheierii actului;
• realizarea ei este sigură.

Sediul materie îl reprezintă, art. 259 - 266 C. civil.

Clasificarea termenelor se va face după mai multe criterii:

a.) In funcţie de efectele sale, termenul este suspensiv sau extinctiv.

--- termenul susupensiv amînă începerea exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor pînă la împlinirea lui;

• termenul extinctiv amînă stingerea exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor pînă la împlinirea lui.

1. ) După cunoaşterea sau necunoaşterea cu precizie a datei împlinirii ei avem:

• termen cert este acela a cărui dată de împlinire este cunoscută încă în momentul încheierii actului juridic civil;

--- teremen incert cînd data de împlinire nu este cunoscută cu precizie în momentul încheierii actului juridic civil.

1. ) In funcţie de izvorul său distingem:

• termen voluntar este stabilit prin actul juridic civil de către o parte sau părţi, şi poate fi expres sau tacit;
• termen legal este termenul stabilit prin lege;
• termen judiciar este un termen stabilit de instanţa de judecată.

Efectele termenului sînt dominate de principiul după care termenul afectează doar executarea actului, iar nu şi existenţa sa.

În cazul termenului suspensiv nu se afectează existenţa drepturilor civile subiective şi a obligaţiilor corelative, ci amînă doar momentul începutului exercitării sau executării lor.

Termenul extintiv marchează stingerea dreptului subiectiv şi a obligaţiei corelative, adică a raportului juridic civil.

Renunţarea la termen este o posibiltate a celui în favoarea căruia el a fost prevăzut, putînd efectua plata anticipat, cu respectarea regulilor în vigoare.

Decăderea din termen este o sancţiune pronunţată împotriva celui în favoarea căruia a fost stabilit termenul

2. Condiţia - modalitatea a actului juridic civil

Condiţia este definită ca un eveniment viitor şi nesigur ca realizare, de care depinde însăşi existenţa drepturilor şi obligaţiilor, adică naşterea ori desfiinţarea actului juridic civil. Sediul materie îl reprezintă capitolul IV din cartea întîi, art. 234 - 241, C. civil. Art. 234, C. civ., prevede că: " actul juridic se consideră încheiat sub condiţia cînd apariţia şi încetarea drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor corelative depind de un eveniment viitor şi nesigur ca realizare".

Pentru a fi valabilă condiţia trebuie să fie posibilă, să fie conformă legii, ordinii publice, bunelor moravuri şi realizarea sau nerealizarea ei să nu fie dependentă de voinţa, art. 235. C. civil.

Dacă survenirea condiţii a fost determinată de atitudinea unei părţi, regimul juridic al efectelor survenite va depinde de faptul cui a favorizat îndeplinirea condiţiei. Dacă îndeplinirea condiţiei favoriza partea care a determinat survenirea ei, condiţia se va considera neîndeplinită, art 241 alin. 2, C. civ. Dacă îndeplinirea condiţiei defavoriza partea în persoana căreia a fost reţinută reaua-credinţă, condiţia se va considera îndeplinită, art. 241 alin. 1, C. civ.

Condiţia se clasifică după mai multe modalităţi:

1. ) După efectul lor avem condiţii suspensive şi rezulutorii

• condiţia suspensivă este acel eveniment viitor şi nesigur de realizare de a cărei împlinire depinde însăşi naşterea actului juridic civil, art. 239 C. civil. De ex., îţi voi vinde apartamentul numai dacă mă voi muta în altă localitate.
• condiţia rezulutorie este acea condiţie de a cărui îndeplinire depinde desfiinţarea actului juridic civil. Deci, în temeiul acestei condiţii, ca urmare a realizării ei, părţile vor fi obligate a-şi restitui prestaţiile reciproce, art. 240 C. civil. De ex., îţi vînd aparamentul cu condiţia să nu pleci la lucru peste hotare.

1. ) După modul ei de formare condiţia poate fi:

--- pozitivă cînd condiţia constă în îndeplinirea unui eveniment viitor şi incert într-un termen determinat sau nedeterminat, art. 236 C. civil.

• negativă cînd condiţia constă în nerealizarea unui eveniment viitor şi incert, art. 237 C. civil.

Efectele condiţiei sînt guvernate de două reguli: condiţia afectează însăşi existenţa actului juridic civil; condiţia produce efecte retroactiv.

În cazul condiţiei suspensive, deosebim după cum sîntem înnaintea sau după îndeplinirea condiţiei

• în primul caz, pendente conditione, actul juridic nu-şi produce efectele urmărite de părţi.

--- în al doilea caz, eveniente conditione, se consideră retroactiv că actul juridic a fost pur şi

simplu încă din ziua încheierii lui.

În cazul condiţiei rezulutorii deosebim:

--- Pendente conditione pînâ în momentul împlinirii condiţiei actul este privit ca act pur şi simplu, producîtor de efecte juridice.

--- Eveniente conditione actul juridic se desfiinţează cu efect retroactiv.

3. Sarcina - modalitate a actului juridic civil

Sarcina este obligaţia de a da, a face sau a nu face ceva, impusă de despunător gratificatului, în actele cu titlu gratuit. Sarcina poate afecta numai liberalităţile. Conform art. 1486 din C. civil, testatorul poate acorda prin testament unei persoane avantaje patrimoniale fără a o desemna în calitate de moştenitor. În acest caz, moştenitorul este obligat să săvîrşească unele acţiuni stipulate expres în testament, în favoarea legatului. Sarcina poate fi impusă în favoarea dispunătorului, a gratificatului sau a unui terţi.