Drept

1. Reprezentarea

Reprezentarea este procedeul tehnico-juridic prin care o persoană, numită reprezentant încheie un act juridic în numele şi pe seama altei persoane numită reprezentat în aşa fel încît efectele actului se produc direct şi nemijlocit în persoana reprezentatului.

Sediul materiei îl constituie art. 242 - 251 C. civil.

Elementele definitorii ale reprezentării sînt sintagmele "în numele" şi "pe seamă".

Atunci cînd se menţionează că reprezentantul operează "în numele" reprezentatului se subînţelege că primul acţionează numai fizic la încheierea actului însă exprimă voinţa celui de al doilea. Altfel spus, reprezentantul este şi rămîne purtătorul de nume şi de voinţă proprie, însă prin cumul devine şi purtătorul de nume şi de voinţă al altei persoane şi numai voinţa acesteia din urmă o exteriorizează la încheierea contractului.

Semnificaţia expresiei "pe seama"" sugerează ideia că reprezentantul este cel care suportă consecinţele pozitive şi negative ale actului juridic. Această sintagmă sugerează legătura dintre reprezentant şi patrimoniul reprezentatului.

1. 2. Domeniul de aplicare a instituţiei reprezentării

Principalele aspecte ale domeniului de aplicare a reprezentării pot fi sintetizate astfel:

1. ) In privinţa persoanelor fizice utilitatea reprezentării poate fi analizată diferit după cum este vorba de:

• persoane lipsite de capacitate de exerciţiu reprezentarea este indispensabilă, în sensul că o astfel de persoană încheie acte juridice prin reprezentantul său legal;

---  persoane cu capacitate de exerciţiu deplină, reprezentarea permite ca, atunci cînd ei nu

pot participa la încheierea unui act juridic în mod direct, să împuternicească o altă persoană să încheie astfel de acte juridice. Motivele care determină reprezentarea sînt în general motive de fapt dintre care enunţăm: boala, lipsa persoanei de la domiciliu, nedorinţa titularuui de drept sau a persoanei obligate de a exercita dreptul sau de a-şi onora obligaţia, lipsa cunoştinţilor de care persoana dă dovadă într-un anumit domeniu, etc.

1. ) In privinţa persoanelor juridice reprezentarea are un rol atît de important încît se poate spune că este de nedespărţită de activitatea acestora. Astfel organele de conducere ale persoanei juridice ne fiind în stare să facă faţă, să participe la încheierea multitudinii de acte juridice în mod personal, sînt obligaţi să împuternicească alte persoane cu încheierea acestor acte, ceia ce duce la naşterea unor raporturi de reprezentare.
2. 3. Clasificarea reprezentării

Reprezentarea poate fi clasificată după mai multe criterii:

1. ) După izvorul său reprezentarea poate fi legală şi convenţională.

• Reprezentarea legală este acea în care puterea unei persoane de a o reprezenta pe alta este prevăzută de lege. În cazul persoanei fizice sînt reprezentanţi legali ai minorului - părinţii, adoptatorii, tutorele. În cazul persoanei juridice, reprezentant este persoana fizică investită cu atribuţii de administrator. Reprezentarea legală a persoanei juridice se numeşte şi reprezentare statutară.

O subcategori de reprezentare legală o reprezintă reprezentarea judiciară şi există atunci cînd ea îşi are izvorul înr-o hotărîre pronunţată de instanţa judecîtorească. De ex., potrivit art. 61 din C. civil, organul executiv al persoanei juridice poate fi desemnat de instanţa de judecată dacă organul suprem nu poate să-l desemneze.

--- Reprezentarea convenţională există atunci cînd o persoană împuterniceşte o altă persoană să încheie acte juridice pe numele şi pe contul său. De ex., procura sau contractul de mandat.

1. ) După întinderea puterii de a reprezenta ea poate fi generală şi specială:

--- Rprezentarea generală este acea în care reprezentantul poate face orice act juridic în numele reprezentatului. De ex., actele încheiate de părinţi sau adoptatori în numele minorului.

--- Reprezentarea specială este acea în care reprezentantul poate face un anumit act juridic sau cîteva acte juridice. De ex., cumpărarea unui imobil.

c.) Alte criterii

--- Reprezentare perfectă este atunci cînd reprezentantul acţionează din numele şi din contul reprezentantului;

--- Reprezentare imperfectă este atunci cînd reprezentantul lucrează în nume propriu, dar pe seama reprezentatului, de ex., contractul de comision.

--- Reprezentare voluntară cînd această este rezultatul voinţei atît a reprezentatului cît şi a voinţei reprezentantului.

• Reprezentarea obligatorie cînd raporturile de reprezentare se nasc în temeiul legii.

1. 4. Condiţiile reprezentării

Reprezentarea presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

--- Imputernicirea de a reprezenta

• Intenţia de a reprezenta
• Voinţa valabilă a reprezentantului.

1.4.1. Împuternicirea de a reprezenta

Imputernicirea de a representa este acea condiţie a cărui existenţă justifică şi explică producerea efectelor în persoana reprezentatului. Potrivit art. 246, C. civil: "acordarea împuternicirilor se efectuiază prin exprimarea voinţei faţă de persoana care se împuterniceşte sau faţă de terţ în a cărui privinţă va avea loc reprezentarea". Imputernicirea poate fi legală sau convenţională. In legătură cu această condiţie se pun unele probleme.

1. ) Actul juridic încheiat cu sine însuşi constă în acel act juridic care este încheiat de cître reprezntant, pe de o parte ,în numele reprezentatului şi pe de altă parte, în numele său şi pentru sine. O astfel de operaţiune juridică este interzisă de lege, art. 251 C. civil, si art. 1039 C. civil. Totuşi există o excepţie. Aceasta vizează situaţia cînd actul juridic este încheiat în vederea executării unei obligaţii, acelaşi articol partea final.
2. ) Dubla reprezentare este situaţia cînd reprezentantul reprezintă, pentru încheiere aceluiaşi act juridic, cele două părţi reprezentate, a căror interese sînt diametral opuse. O astfel de reprezentare este valabilă dacă reprezentaţii au cunoscut dubla reprezentare. In cazul în care ei nu au cunoscut dubla reprezentare, ei au posibilitatea de a cere declararea nulităţii actului încheit de reprezentant, art. 251, şi art. 1038
3. ) Reprezentarea aparentă constă în acea situaţie în care actul juridic este încheiat de reprezentant, cu depăşirea sau lipsa împuternicirii, dar care produce efecte faţă de reprezentat. Este cazul prevăzut la art. 1050 alin. 2, C. civil, potrivit căreia revocarea mandatului notificată numai mandatarului nu se poate opune unei terţe persoane care în neştiinţă de aceasta, a contractat cu bună- credinţă. Deci, în acest caz actul juridic încheiat de reprezentant şi terţa persoană de bună-credinţă va fi unul valabil, rămînînd la dispoziţia reprezentatului acţiune în regres împotriva reprezentantului.
4. ) Consecinţele lipsei sau depăşirii împuternicirii de a reprezenta. Sediul materiei îl reprezintă, art. 250 C. civil. In acest caz consecinţa esenţială a actului juridic astfel încheiat va fi inopozabilitatea faţă de cel pentru care ar fi urmat să se producă efectele, dacă ar fi fost încheiat cu respectarea condiţiilor împuternicirii. In acest caz actul juridic va fi considerat încheiat în numele şi pe seama sa proprie, a reprezentantului. Partea contractantă are la dispoziţie, fie să ceară executarea actului astfel încheiat (conversiunea actului), fie să ceară desfiinţarea lui, dacă contractul s-a încheiat în virtutea calităţilor personale ale reprezentatului sau reprezentantul refuză executarea actului sau ea însăşi apreciează ca oportună această soluţie.

Dacă terţa persoană ştia sau trebuia să ştie că reprezentantul acţionează fără sau cu depăşirea împuternicirilor, răspunderea părţilor va depinde de atitudinea reprezentantului de a fi cunoscut sau nu depăşirea sau lipsa împuternicirilor.

Dacă reprezentantul a cunoscut aceste împrejurări se poate reţine în sarcina părţilor intenţia de a-l frauda pe reprezentat, iar în funcţie de situaţia concretă se va analiza dacă sînt îndeplinite condiţiile infracţiunii de înşălăciune sau gestiune frauduloasă. În materia civil, sancţiunea care s-ar impune ar fi considerara contractului ca fiind încheiat între reprezentant şi parte, deci inopozabilitatea lui faţă de reprezentat, fie în funcţie de situaţia concretă, dacă reprezentatul face dovada intenţiei dolosive a părţilor de ai frauda interesele, la plata unei despăgubiri. De ex., cînd reprezentantul foloseşte marca comercială, denumirea sau orice alte atribute ale firmei în scopuri ce au avut ca efec prejudicierea imaginii.

Dacă reprezentantul nu a cunoscut aceste împrejurări, deci, el este de bună credinţă actele juridice vor fi considrate ca fiind făcute sub condiţia ratificării ei. Dacă reprezentatul ratifică actul juridic acesta urmează să-şi producă efectele pe seama lui. Dacă reprezentatul nu ratifică actul juridic acesta se va desfiinţa în mod retroactiv urmînd ca cheltuielili suferite cu ocazia încheiereii actului şi cele rezultate din desfiinţarea actului să fie suportate de către partea contractantă care este terţul reprezentării datorită atitudinii dolosive în care sa aflat acesta de a fi ştiut lipsa împuternicirii şi nedeclararea ei.

Ratificare este actul juridic unilateral prin care persoana în numele căruia sa încheiat un act juridic, în lipsa sau cu depăşirea împuternicirii de a reprezenta, înlătură ineficacitatea acestui act, faţă de care devine astfel parte.

• Intenţia de a reprezenta

Intenţia de a representa constă în cunoaşterea şi acceptarea atît de către reprezentant cît şi de către persoana cu care se încheie actul juridic de cître reprezentant, că actul se încheie prin procedeul reprezentării. Dacă reprezentantul nu aduce la cunoştinţă persoanelor cu care urmează să încheie actul, intenţia sa de a reprezenta, el va deveni parte în acel act asumîndu-şi personal obligaţiile ce rezultă din acel act. De ex., contractul de comision. În acest caz contractul se încheie pe seama reprezentatului dar pe numele reprezentantului.

• Voinţa valabilă a reprezentantului

Pentru ca actele juridice încheiate de reprezentant să fie producîtoare de efecte juridice este necesar ca voinţa reprezentatului să nu fie viciată. Astfel potrivit art. 245 C. civil: "la declararea nulităţii pentru viciu de consimţământ a actului juridic încheiat de reprezentant, se are în vedere doar consimţămîntul acestuia".

Într-o aplicaţie particulară se consideră că voinţa va fi valabilă dacă actul juridic a fost încheiat de reprezentantul limitat în capacitate de exerciţiu cu condiţia ca acesta să fi acţionat cu încuviinţarea curatorului, art. 250 alin 3, partea final C. civ.

1. 5. Efectele reprezentării

În analiza efectelor reprezentării trebuie să se aibă în vedere împrejurarea că se crează trei categorii de raporturi.

1. ) Faţă de reprezentat actul juridic încheiat prin reprezentare produce efecte tocmai ca în cazul în care reprezentantul ar fi încheiat personal actul cu terţul contractant.
2. ) Faţă de terţul contractant actul juridic produce efecte tocmai ca faţă de reprezentat, întrucît acest terţ cocontractant este parte în actul juridic încheiat.

c.) Faţă de reprezentant, în principu actul juridic încheiat nu produce nici un efec juridic el nefiind parte în acel act.

1. Încetarea reprezentării

Încetarea reprezentării poate fi analizată după felul reprezentării.

1. ) încetarea reprezentării legale intervine cînd disparea cauza care a determinat reprezentarea legală. De ex., cînd minorul lipsit de capacitate de exerciţiu ajunge la vârsta majoratului sau decedează, cînd interzisul judecîtoresc decedează sau interdicţia jdecîtorească este ridicată, tutorele este înlocuit, înlăturat, este pus sub interdicţie, sau decedează.
2. ) încetarea reprezentării convenţionale cînd reprezentarea este denunţată sau cînd reprezentantul sau reprezentatul decedează sau sînt puşi sub unterdicţie.