In cadrul contractului de transport, transportatorul (cărăuşul) acordă servicii de transport obligându-se fata de cealaltă parte contractanta clientul (pasagerul) de a transporta marfa (sau pasagerul cu sau fără bagaje) la locul de destinaţie in modul, termenul si metoda prevăzută in contract cit si cu transportul care este menţionat in contract (diferite tipuri de transport).
Contractul este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros sau gratuit daca nu contravine legii, comutativ, cu executarea succesiva, iar in unele cazuri are si nuanţe de intuito-personae însă nu este o condiţie esenţiala de fiecare dată.
Particularităţile contractului:
o particularitate deosebita este faptul ca acest contract este reglementat nu numai de CCRM dar si de Regulamente speciale cum ar fi Legea cu privire la transporturi din 21 mai 1997; Legea cu privire la transportul aerian din 1997; Legea cu privire la transportul auto din 29 iulie 1988; Codul navigaţiei maritime comerciale aprobat prin Legea din 30 sept 1999; Codul transportului feroviar 17 iulie 2003; Regulamentul cu privire la transportul pasagerilor si bagajelor reglementat prin Hotărârea Guvernului din 10 noi 2003; Regulamentul transporturilor auto de mărfuri aprobat de Ministerul Transporturilor si Comunicaţiilor si monitorizat prin Hotărârea Guvernului din 09 dec 1999.s.a.
In afara de actele normative interne, funcţionează un sir de acte normative externe convenţii, tratate internaţionale la care RM ia parte. Tipurile de transport:
In dependenta de diferite criterii, transportul este clasificat in următoarele tipuri:
- După modul de transportare a mărfii distingem transport aerian; transport maritim; transport feroviar; transport auto; transport fluvial (naval).
- In dependenta de tipul serviciilor distingem: transport la comanda; transport pe rute regulate; transport de folos public; transport ocazional; transport in regim taxi; transport de folos propriu s.a.
- In dependenta de teritoriu exista: transport intern(masinile ce duc marfa in interiorul marketului-de ex: metro); transport naţional; transport internaţional; transport municipal; transport local.
- In dependenta de funcţia transportului si formelor aplicate in practica distingem câteva tipuri de transport : transport succesive (atunci când sunt mai mulţi cărăusi care se succed unul pe altul folosind unul si acelasi mijloc de transport) sau combinate (cărăusii se succed utilizând diferite moduri de transport) efectuate independenţi unul de altul pe distante diferite - in acest caz cărăusul încheie contract cu clientul in dependenta de faptul daca este un singur cărăus sau mai mulţi, un contract sau mai multe contracte; Transporturi succesive si combinate executate prin intermediar; Transporturi succesive si combinate efectuate in temeiul unui document unic de transport.
Elementele contractului:
Părţi sunt transportatorul (cărăusul) si clientul (pasagerul cu sau fără bagaje), atât PF cit si PJ din tara sau de peste hotare, iar daca vorbim de transportator atunci in dependenta de obiectul contractului legea poate impune întrunirea anumitor calităţi. In ce priveste transportul de pasageri, cărăusul trebuie sa deţină licenţa in dependenta de tipul de transport (auto, feroviar, aerian) de a acorda asemeni servicii.
Daca vorbim de transportul aerian, PJ care acorda aceste servicii trebuie sa dispună de un sir de documente si autorizaţii care ii permite activitatea aeronautica si exploatarea rutelor aeriene in dependenta de tipul transportului aerian (nave aeriene particulare si nave aeriene de transport de pasageri sau marfa).
Obiectul contractului:
are 2 laturi componente: pe de o parte este prestarea serviciilor de transport pe de o alta parte este latura materiala obligaţiunea clientului sau pasagerului de a achita serviciile.
Forma contractului: este scrisa de regula, si in dependenta de obiectul material al contractului si tipul de servicii poate fi documentata in mod diferit (foaie de trăsura la transportul auto; conosament- la transport maritim sau fluvial; tichet- la transport de pasageri). Importanta formei scrise a contractului consta in faptul ca ea prezinta o proba in ce priveşte obligaţiunile contractuale ale parţilor.
Drepturile şi obligaţiile părţilor. Obligaţia principală a clientului o constituie plata taxei de transport, mărimea căreia poate fi convenită prin acordul părţilor dacă legea nu prevede altfel. Prin urmare, această normă dicpozitivă poate fi utilizată de părţi numai într-un singur caz - dacă legea nu stipulează modalitatea de stabilire a plăţii de transport.
Legea expres stipulează o garanţie pentru asigurarea dreptului cărăuşului de a primi taxa de transport. Astfel, cărăuşul are dreptul de retenţie asupra bagajului şi încărcăturii pînă la achitarea taxei de transport. Acest drept are o importanţă deosebită în cazurile cînd taxa de transport este plătită nu după regula generală, adică pînă la transportare pasagerului şi bagajului sau a încărcăturii, dar în alte perioade de timpStabilirea raporturilor civile în contractul de transport de persoane are loc, de reguzlă, prin întocmirea unui document special care poartă denumirea de bilet sau titlu de călătorie. În primul rînd procurarea buletului demonstrează în exterior consimţământul, acceptul pasagerului faţă de oferta publică a cărăuşului. În al doilea rînd, biletul este o confirmare în scris a raporturilor contratuale. De regulă, contractul de transport de călători este considerat încheiat din momentul procurării biletului. Prin procurarea buletului se documentează şi faptul executării obligaţiei principale a pasagerului - achitarea taxei de transport şi naşterea obligaţiilor contractuale ale cărăuşului Cărăuşul este ţinut să repare prejudiciul cauzat pasagerului, cu excepţia cazului cînd acest prejudiciui este rezultatul unei forţe majore, al stării de sănătate a pasagerului sau al faptei acestuia. Cărăuşul este ţinut să repare prejudiciul şi în cazul în care acesta se datorează stării sale de sănătate, a prepuşilor săi sau a stării ori funcţionării vehiculului. Răspunderea cărăuşului pentru prejudiciile care rezultă din întîrziere este exclusă dacă altfel nu s-a convenit în mod expres sau dacă transportatorul nu a acţionat cu intenţie sau din culpă gravă. Răspunderea cărăuşului nu poate fi exlusă sau limitată prin contract.
Limitările în mărimea despăgubirilor în transportul public de persoane trebuie aprobate de Guvern. Cărăruşul răpsunde pentru poerderea, distrugerea sau deteriorarea bagajelor care i-au fost încredinţate de pasageri, cu excepţia cazului cînd va dovedi forţa majoră, viciul propriu al bunului sau vina pasagerului.
Cărăuşul nu răspunde pentru pierderea documentelor, banilor sau a altor bunuri de mare valoare, cu excepţia cazului cînd i s-a declarat natura sau valoarea bunului şi el a acceptat să îl transporte. Cărăuşul nu este cu atît mai mul răspunzător pentru pierderea bagajelor de mînă care au rămas sub supravegherea pasagerului, cu excepţia cazului cînd ultimul va demonstra vinovăţia cărăuşului.
În cazul transportului succesiv sau combinat de persoane, cel care efectuează transportul în cursul căruia s-a cauzat prejudiciul este răpsunzător, cu expecţia cazului în care, printr-o stipulaţie expresă, unul sintre cărăuşi şi-a asumat răspunderea pentru întreaga călătorie. Pasagerul poate rezilia contractul în orice moment dacă prin aceasta nu cauzează întîrzieri. El este obligat să plătească transportatorului despăgubirile cauzate de reziliere. Dacă devin cunoscute împrejurările în sfera transportatorului despre care pasagerul nu putea să ştie şi care, dacă le cunoştea, i-ar fi dat un motiv întemeiat să nu încheie contractul de transport, el poate rezilia contractul. Pasagerul poate rezilia contractul şi atunci cînd este previzibil că vor avea loc întîrzieri în comparaţie cu timpul şi durata convenită. În aceste cazuri, nu se naşte obligaţia de despăgubire