Această definiţie ne permite să evidenţiem următoarele caracteristici (trăsături) ale actului administrativ:
- este forma juridică de manifestare a activităţii autorităţii publice. Pentru ca executarea legii „să prindă viaţă“ este nevoie, în primul rînd, de materializarea voinţei în acte;
- prezintă o manifestare de voinţă unilaterală. Chiar dacă actul administrativ a fost emis la cererea celor interesaţi, voinţa autorităţii publice este unilaterală, deoarece aceasta poate satisface sau refuza cererea. În cazul emiterii de către un organ colegial, actele administrative sînt rezultatul votului, potrivit cvorumului cerut de lege, caracterul unilateral decurgînd din faptul că organele colegiale acţionează pentru realizarea puterii publice;
- se emit pentru realizarea puterii executive. Astfel, actul administrativ este obligatoriu spre executare atît persoanelor fizice şi juridice cărora le este adresat, cît şi organului emitent, deoarece este emis în vederea organizării sau executării concrete a legii;
- are putere juridică inferioară legii. Fiind emise pe baza şi în vederea executării legii, actele administrative nu pot conţine dispoziţii contrare legii, nu pot modifica sau interpreta legea;
- poartă un caracter creativ[1], deoarece este direcţionat spre realizarea de către autorităţile publice a competenţelor sale într‑o perioadă optimă de timp. Astfel, de la subiecţi se cere o abordare ştiinţifică, creativă, previziune, precauţie, evidenţă şi analiză profundă a situaţiei de fapt;
- este emis conform competenţei conferite de lege şi în domeniile de activitate care le‑au fost încredinţate prin lege.
În literatura de specialitate şi în practica administrării, cele mai aprinse discuţii ştiinţifice au loc în privinţa trăsăturii actului administrativ de a fi unilateral.
[1] Гуцуляк В. И. Административное право Республики Молдова. Op. cit., p. 180.