Dreptul afacerilor este o ramură de drept care cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementează relaţiile juridice care apar în procesul constiturii, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderilor, precum şi normele care reglementează raporturile juridice la care agenţii economici participă, inclusiv raporturile în organele administraţiei publice locale.
Activitatea economică în RM poate fi desfăşurată sub forma unor întreprinderi, de aceea o atenţie deosebită este acordată modalităţii de înfiinţare şi funcţionare a acestora. Întreprinderile sânt subiecţii principali, care desfăşoară activitate economică, însă agenţii economici sânt acei care realizează produse pentru consumatori, organizează circulaţia mărfurilor, prestează diverse servicii populaţiei, construiesc drumuri, edificii etc.
Referitor la obiectul dreptului afacerilor cunoaştem două sisteme care tratează această problemă şi anume sistemul subiectiv, fiind acceptat de legislaţia germană şi potrivit acestui sistem obiectul dreptului afacerilor îl constituie normele juridice la care sânt supuşi comercianţii şi sistemul obiectiv, potrivit căruia obiectul dreptului afacerilor îl formează normele juridice fiind aplicate comerţului, adică acele acte juridice, fapte şi operaţiuni fiind calificate de lege ca fapte de comerţ, indiferent de persoanele care le săvârşesc.
Pentru a pune activitatea economică într-un cadru legal au fost adoptate unele acte normative care reglementează atât raporturile juridice între fondatori, cât şi raporturile juridice între agenţii economici. Cunoaştem 3 categorii de raporturi juridice:
- Raporturi juridice cu caracter patrimonial - apar la începutul activităţii propriu-zise a unei întreprinderi. Decizia de creare a unei întreprinderi sau de încheiere a contractului de constituire a acesteia vine din partea iniţiatorilor cu tendinţa de a obţine un oarecare profit. De aceea raporturile cu caracter patrimonial sânt şi raporturi care apar în legătură cu desfăşurarea activităţii economice, având scopul de obţinere a unui profit.
- Raporturi juridice cu caracter nepatrimonial - aceste raporturi ajută antreprenorul să obţină profit, însă profitul nu apare nemijlocit ca rezultat al realizării acestora. Pentru a înfiinţa o întreprindere individuală sau colectivă este necesar de a întocmi şi autentifica actele de constituire, de a convoca adunări generale şi de a lua diferite decizii privind alegerea organelor de conducere, deschiderea şi lichidarea filialelor a reprezentanţelor, ele fiind raporturi care nu prea aduc beneficii întreprinderii.
- Raporturi apărute între organele de stat şi agenţii economici - organele statului sânt împuternicite să elaboreze acte normative care reglementează activitatea economică. Prin legi guvernamentale şi acte normative sânt puse în sarcina agenţilor economici un şir de obligaţiuni. De asemenea, statul reglementează activitatea întreprinderilor prin normele juridice imperative, referindu-se la contabilitate, impozite, protecţia salariaţilor, consumatorilor.