Istoricul dreptului afacerilor cunoaşte 3 etape de dezvoltare: antică (veche), evul mediu şi modernă.
Perioada veche. Cercetătorii afirmă că cele mai vechi reglementări ale comerţului au fost stabilite încă în străvechiul Babilon. Cea mai veche operă legislativă cunoscută sub denumirea de „Codul lui Hamurape" conţinea dispoziţii referitoare la cârciumi, negustorii, auxiliarii lor. De asemenea codul cuprindea reglementări a contractelor de locaţiune, comision, împrumut etc.
Alte surse ne indică că în legătură cu intensificarea comerţului pe malul mării mediterane în secolul VII grecii de asemenea au instituit anumite reguli specifice negustorilor care priveau operaţiunile financiare, de asigurare, comerţ maritim. În dreptul roman existau norme ce reglementau raporturile comerciale. Printre cele mai cunoscute norme aplicabile activităţii comerciale ar fi:
- exercitarea comerţului prin reprezentanţi;
- unele reguli privind împrumutul;
- răspunderea raportorului.
Evul mediu - reglementarea juridică a comerţului în această perioadă este legată de apariţia corporaţiunilor care erau nişte organizaţii colective formate din comercianţi şi meseriaşi. Corporaţiunea era administrată de un consul, fiind asistat de consilieri. De obicei consulii emiteau norme interne care erau bazate pe obiceiuri şi care serveau la soluţionarea litigiilor apărute între membrii corporaţiei. Hotărârile consiliului au servit un bun temei pentru apariţia dreptului negustorilor. Aceste hotărâri fiind adunate în culegeri numite „statute". Statutele din Roma.
Perioada modernă. Dezvoltarea comerţului a impus înlocuirea dreptului statută (realizate prin statute) şi consultudinar (realizat prin norme interne emise de consuli) cu un drept scris (cel anterior fiind un drept verbal). Prima ţară care a trecut la legi scrise a fost Franţa, care prin actul „Edictul lui Carol al 9-lea din 1563" a creat jurisdicţii consulare aplicate numai comercianţilor, urmând două ordonanţe ale lui Colbert emise de Ludovic al XlV-lea: ordonanţa asupra comerţului terestru în anul 1673 şi ordonanţa privind comerţul pe mare în 1681. apogeul dreptului comercial se atestă la adoptarea Codului Comercial francez în 1807, acesta fiind preluat de Italia, Belgia, Turcia, Egipt şi Spania. În 1882 Italia a adoptat Codul Comercial italian, care a servit drept model pentru Codul Comercial Român în 1887. În Germania Codul Civil şi Comercial au fost adoptate în 1897 şi 1900.