Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi prevede că cetăţenii RM, cetăţenii străini, apatrizii fie în individual ori în comun pot fi agenţi ai antreprenoriatului. De asemenea agenţi ai antreprenoriatului pot fi considerate şi întreprinderile, statul şi organele administraţiei publice.
Prin expresia agent al antreprenoriatului înţelegem un subiect al raporturilor juridice apărute ca rezultat al realizării şi exercitării de către acestea a activităţii de antreprenoriat. De asemenea noţiunii de agent al antreprenoriatului îi aparţine şi noţiunea de antreprenor. Astfel antreprenorul devine subiect de drept la data înregistrării de stat a întreprinderii pe care a înfiinţat-o sau a obţinerii de către acesta a înscrisului ce confirmă aportul său la patrimoniul întreprinderii.
Mulţi autori sunt de părerea că termenii antreprenor şi întreprindere sânt folosiţi ca sinonime, ceea ce nu poate fi acceptat şi deseori conduce la interpretări greşite.
Antreprenorul este o persoană fizică care desfăşoară activitate de antreprenoriat în funcţia propriei întreprinderi individuale sau colective. Ele este mandatarul asociaţilor (în cadrul societăţilor în nume colectiv şi al societăţilor în comandită) sau al persoanei juridice (în cadrul SA şi SRL, cooperativelor de producţie). Astefel antreprenorul este conducătorul întreprinderii şi reprezintă interesele acesteia.
Noţiunea de întreprindere în diferite acte normative are o tratare deosebită, fie ca obiect fie ca subiect al raporturilor juridice. Doctrina juridică, definind cele 2 noţiuni a stabilit că întreprinderea ca obiect este un complex patrimonial unic care aparţine antreprenorului cu drept de proprietate.
Complexul patrimonial include în sine averea antreprenorului, resursele umane ca un asamblu unic organizat de către antreprenor, care asigură fabricarea mărfurilor, executarea lucrărilor ori prestarea serviciilor în scopul de a obţine beneficii. Acest ansamblu de bunuri materiale ori nemateriale, resurse umane pot servi ca obiect al tranzacţiilor de vânzare-cumpărare, gaj, arendă, etc. Şi este administrat de antreprenor sau conducătorul persoanei juridice.
De aceea un antreprenor poate avea una şi mai multe întreprinderi sub formă de uzină, fabrică, magazin etc.
Doctrina contemporană este de părerea recunoaşterii întreprinderii ca subiect de drept însă la momentul actual nici practica judiciară şi nici legislaţia statelor europene nu recunosc întreprinderea ca subiect de drept, de aceea legislaţia RM apare ca o excepţie de la această regulă, calificând întreprinderea ca subiect al raporturilor juridice comerciale.