Întreprinderea devine subiect de drept la data înregistrării ei în registrul de stat al comerţului.
Pentru a constitui o întreprindere se va întocmi un plan în care se va analiza domeniul de activitate şi perspectivele viitoarei întreprinderi, sursele materiale necesare pentru începutul activităţii şi posibilul profit care va fi obţinut. Când se va ajunge la o concluzie pozitivă care prevede succesul viitoarei întreprinderi, se va însărcina o persoană pentru a elabora actele constitutive.
Sânt considerate acte constitutive ale întreprinderii:
- Decizia privind înfiinţarea întreprinderii;
- Contractul de societate;
- Contractul de societate şi statutul;
- Statutul;
- Cont de arendare a bunurilor statului şi statutul.
Caracteristicile întreprinderii. Actul de constituire al întreprinderii este un act cu titlu oneros deoarece fondatorul urmăreşte obţinerea unui profit material.
Este un act comutativ deoarece fondatorul îşi cunoaşte drepturile şi obligaţiile cei revin în raport cu întreprinderea chiar din momentul semnării actului constitutiv.
Este un act solemn deoarece este autentificat notarial.
După întocmirea actelor constitutive, aprobarea lor de către organul suprem şi autentificarea lor notarială, întreprinderea este înregistrată de camera înregistrării de stat a departamentului tehnologiei informaţionale.
Prin înregistrare se percepe taxa în mărimea stabilită de Guvern şi Camera Înregistrări de Stat al comerţului şi după aceia întreprinderea este înmatriculată, comunicându-se antreprenorului numărul de înmatriculare al acesteia, însă poate avea loc şi respingerea cererii de înregistrare a întreprinderii în următoarele cazuri:
- În cazul încălcării modului stabilit de înfiinţare a întreprinderii;
- Necorespunderii documentelor de înfiinţare a întreprinderii;
- Prezentării incomplete a tuturor documentelor prin înregistrarea întreprinderii.
Funcţionarea întreprinderii.
Organul suprem de decizie al întreprinderii se consideră persoanele care au contribuit cu bunuri la constituirea acesteia, ele fiind:
- Adunarea generală a asociaţilor;
- Adunarea asociaţilor;
Organul executiv al întreprinderii este ales sau numit de organul suprem de decizie al acesteia şi poartă denumirea de comitet de conducere, administrator sau manager, având menirea de a exprima voinţa întreprinderii în raport cu terţii şi de a supraveghea respectarea acestei voinţei în cadrul întreprinderii.
Organul de control al întreprinderii de obicei este necesar la întreprinderile colective unde există o delimitare între fondatori şi membrii organului executiv care administrează nemijlocit activitatea întreprinderii şi are dreptul de dispoziţie asupra patrimoniului acesteia. Organul de control de asemenea are obligaţia de a exercita controlul asupra activităţii de antreprenoriat a întreprinderii, de a verifica eficienţa tranzacţiilor şi corectitudinea ţinerii contabilităţii de care răspunde organul executiv.
Organele facultative ale întreprinderii sânt: Consiliu directoriu şi Consiliu de administraţie.
Consiliul directoriu sau consiliul de observatori reprizintă interesele acţionarilor între adunările generale ale acţionarilor şi supraveghează activitatea organului executiv.
Consiliul de administraţie este numit la întreprinderile de stat prin statutul acesteia şi este format din reprezentanţii fondatorului, reprezentanţii colectivului de muncă şi managerul întreprinderii. Consiliul de administraţie are ca scop ridicarea eficacităţii activităţii economice a întreprinderii însă fără a se implica direct în activitatea organului executiv.