Practica activităţii de antreprenoriat a condus la elaborarea unor modalităţi de extindere a activităţii economice a întreprinderilor în alte localităţi, zone, atât în ţară cât şi peste hotare. Pentru extinderea propriilor afaceri întreprinderea legal constituită poate să înfiinţeze o întreprindere dependentă, al cărei fondator va deschide filiale şi reprezentanţe.
În literatura juridică, întreprinderea dependentă, mai este numită şi societate filială, care a fost definită ca o întreprindere organizată sub formă de societate comercială de sinestătătoare, cu personalitate juridică, dar dependentă din punct de vedere economic de societatea mamă, prin deţinerea de către aceasta a majorităţii capitalului.
De asemenea în literatura juridică se arată că raportul de dominaţie între întreprinderea-mamă şi întreprinderea-fiică poate avea formă directă şi indirectă.
Dominaţia directă se înfăptuieşte atunci când întreprinderea-mamă deţine majoritatea capitalului social al întreprinderii-fiice.
Dominaţia indirectă - când întreprinderea-mamă deţine majoritatea capitalului altei întreprinderi şi nu ea singură ci prin intermediul întreprinderilor în al căror capital social întreprinderea-mamă deţine majoritatea.
Filiala se consideră o subdiviziune separată a întreprinderii situată în altă parte şi care exercită unele din atribuţiile acesteia.
Filiala nu dispune de patrimoniu propriu. Într-o definiţie doctrinară filiala este considerată ca o structură societară instituţionalizată lipsită de patrimoniu, care funcţionează independent, autonom şi durabil într-un sediu propriu şi căreia i se încredinţează îndeplinirea unor sau mai multor categorii de operaţiuni ce fac parte din obiectul de activitate al societăţii.
Constituirea.
Dreptul de a constitui o filială îl are numai întreprinderea înscrisă în Registrul de Stat al Comerţului. Actul de constituire este regulamentul care stabileşte:
- Denumirea de firmă - care include specificaţia că aceasta este filială;
- Genurile de activitate pe care îl va desfăşura;
- Sediul filialei;
- Patrimoniul transmis filialei;
- Împuternicirile administratorului şi altor persoane cu funcţii de răspundere;
- Numărul contului bancar al filialei.
Regulamentul filialei este aprobat de administratorul întreprinderii care numeşte conducătorul filialei, precum şi personalul ei.
Conducătorul filialei îşi va exercita funcţiile în limitele admise de regulament, iar la încheierea convenţiilor cu terţele persoane va prezenta procura eliberată de administratorul întreprinderii. Toate drepturile şi obligaţiile filialei revin întreprinderii.
Desfiinţarea filialei. Este o prerogativă a administraţiei întreprinderii, care a constituit-o. Act de încetare a activităţii filialei poate fi hotărârea organului suprem al întreprinderii sau a organului executiv dacă acesta a fost împuternicit prin statut.
Reprezentanţa - se consideră subdiviziunea separată a întreprinderii care este situată în altă parte, reprezintă interesele întreprinderii, încheie în numele acesteia tranzacţii şi înfăptuieşte alte acţiuni de drept.
Reprezentanţa îndeplineşte o funcţie specializată şi anume cea de intermediar dintre întreprindere şi terţele persoane, care contractează cu ea.
Ea poate fi constituită în alte localităţi ale ţării sau chiar în alte ţări, numai dacă acest lucru este stipulat în actele de constituire a întreprinderii.
Principalul act este regulamentul, aprobat de organul de conducere al întreprinderii.