Pin It

Bunuri necorporale sânt considerate: dreptul asupra denumirii de firmă, dreptul asupra emblemei, dreptul de autor, clientelă.

Firma întreprinderii. Dacă persoana este identificată în societate prin nume şi prenume, întreprinderea se individualizează de alţi participanţi la circuitul economic prin firma sa. Întreprinderile sânt obligate să includă firma pe lângă forma juridică de organizare a întreprinderii şi un nume a unuia sau mai multor fondatori. Fiind înregistrată întreprinderea, firma ei împreună cu alte date se includ în registrul de stat al comerţului. Firma va fi folosită de întreprindere pe toate documentele emise de ea, inclusiv pe scrisori, contracte şi acţiuni.

O firmă a unei întreprinderi nou înregistrată are o valoare economică mică, pe când întreprinderile care au o denumire mai veche s-au manifestat pe piaţa internă şi cea internaţională prin producerea unor mărfuri de calitate, având o valoare economică destul de mare.

Pe piaţa internaţională sânt cunoscute următoarele denumiri de firmă: adidas, panasonic, coca-cola şi naţionale cunoscute pe piaţa internă cât şi pe cea externă: zorile, floare, viorica, cricova.

Întreprinderea care şi-a înregistrat firma, are dreptul să ceară oricărui agent economic care utilizează ilegal firma acesteia, despăgubirea daunelor materiale cauzate şi încetarea folosirii ei.

Nu se poate utiliza firma care conţine denumirea oficială a statului, a organelor de stat, numele unei personalităţi istorice şi firma unei întreprinderi deja înregistrată. Excepţie poate fi în cazul când întreprinderea este fondată de aceste organe. Emblema. Ca şi firma, emblema este un atribut de identificare a agenţilor economici pentru individualizarea activităţii lor în economia naţională şi internaţională.

Emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul, de acelaşi gen. Ea poate conţine semne, denumiri, inclusiv denumirea de firmă a întreprinderii.

Întreprinderea capătă dreptul exclusiv asupra emblemei numai în cazul în care se cere înmatricularea ei în registrul de stat al comerţului şi în cazul în care are un caracter de noutate, în sensul că trebuie să se deosebească de emblemele altor întreprinderi care sânt înscrise în acelaşi registru.

Valoarea economică a emblemei depinde de aptitudinea ei de a atrage clientela şi desigur depinde de calitatea mărfurilor produse, a serviciilor prestate şi de vechimea utilizării acestei embleme.

Mărcile de producţie şi de serviciu. Legislaţia stabileşte că mărcile pot fi: Verbale - constituite din cuvinte, inclusiv nume şi prenume, precum şi din litere şi cifre;

Figurative - fiind reprezentări grafice, plane sau forme tridimensionale; Combinate - care reprezintă elemente verbale şi figurative. Se cunosc câteva clasificări ale mărcilor:

  1. După destinaţia economică:
  • marca de fabrică - se foloseşte de producător sau fabricant în domeniul activităţii industriale, agricole şi alte activităţi;
  • marca de comerţ - utilizată de comerciant sau distribuitor prin aplicarea ei pe produsele pe care le vinde, spre a arăta că produsele unei întreprinderi sânt distribuite de o unitate comercială.
    1. După obiect:
  • mărcile de producţie - care cuprind mărcile de fabrică, de comerţ şi sânt aplicate pe mărfurile sau produsele fabricate sau naturale;
  • mărcile de serviciu - ex.: o societate de taximetrie aplică marca pe autovehicole, restaurantele pe tacâmuri şi veselă.
    1. După titularul mărcii:
  • individuale - care aparţin unei persoane fizice sau juridice;
  • colective - fiind mărcile unor uniuni sau asociaţii economice.

Cererea de înregistrare a mărcii se înaintează agenţiei de stat pentru protecţia proprietăţii industriale şi după examinarea cererii, organul de înregistrare a mărcii, dacă nu are motive de respingere a cererii, decide înregistrarea mărcii în registrul naţional al mărcilor şi denumirilor de origine a produselor.

Clientela este definită ca o totalitate de persoane fizce şi juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant pentru procurarea unor mărfuri şi servicii. Clientela determină prin număr calitatea şi frecvenţa situaţiei economice a comerciantului, precum şi succesul şi insuccesul lui.