Analiza formelor administrării publice (activităţii executive) condiţionează necesitatea analizei şi a altei instituţii juridice în teoria administrării — metodei administrării.
Metoda administrării publice reprezintă un procedeu juridic, care este utilizat pentru atingerea scopului administrării, soluţionării sarcinilor şi funcţiilor administrării. Forma şi metoda administrării trebuie examinate, indisolubil, separat.
Metoda administrării este un instrument de bază al subiecţilor administrării, prin care administratorul influenţează pe cel administrat. El demonstrează caracterul relaţiilor dintre subiectul administrării şi obiectul administrat.
Metodele de administrare sînt într‑o unitate strînsă cu scopurile administrării. Scopul determină specificul aplicării metodelor, alegerea metodelor în mare măsură determină posibilitatea reală de atingere a scopurilor propuse. Dar, pe de altă parte, metodele arată modul de atingere a scopurilor administrării. Perfecţionarea lor înseamnă îmbunătăţirea administrării.
Metodele administrării exprimă legătura obiectului administrării cu subiectul ei, mijlocul, modul de realizare a acţiunii de administrare a subiectului asupra obiectului administrării; căile de ordonare, organizare a proceselor ce au loc în sistemul administrării, căile prin care se ating scopurile generale ale activităţii comune a oamenilor. Metodele de administrare sînt elementul mobil şi activ în sistemul administrării. Aplicarea metodelor poartă un caracter alternativ, în administrarea de stat ele constituie un instrument al politicii statului care este folosit de aparatul de stat pentru atingerea scopurilor politice[1].
Metoda administrării se manifestă prin forma administrării. Astfel, dacă nu ar exista forma administrării, atunci metoda sau modalitatea influenţei subiectului administrării asupra obiectului administrării şi‑ar pierde înţelesul (sensul) său, deoarece influenţa de administrare ar rămîne doar ca o idee, ca o doleanţă. de exemplu, cum s‑ar putea aplica măsurile de răspundere contravenţională sau administrativ–disciplinară (forma administrării) fără emiterea actului administrativ (metoda administrării).
Metodele de administrare sînt modalităţi şi procedee întrebuinţate de către autorităţile publice şi persoanele cu funcţie de răspundere a lor, în limitele stabilite de lege, în procesul administrării.
În teoria dreptului administrativ este oportun ca problema metodelor administrării să fie privită sub două aspecte:
— argumentarea teoretică a necesităţii existenţei metodelor de administrare şi a importanţei lor în activitateta executivă a statului;
— constituirea şi legiferarea mecanismului lor de realizare.
Metoda administrării este un procedeu concentrat de influenţă a unui subiect de drept asupra altuia (colectiv, grup, individ etc.), este legătura specifică dintre indivizii concreţi sau organele concrete şi modalităţile relaţiilor cu caracter autoritar dintre indivizi.
În ceea ce priveşte trăsăturile de bază ale metodelor de administrare, în literatura de specialitate nu se observă o diversitate vădită de opinii, la ele se referă:
— scopul aplicării metodelor de administrare şi însemnătatea lor practică constă în asigurarea administrării publice şi a funcţiei executive a statului;
— metodele administrării se află în raport direct cu împuternicirile şi competenţa subiectului administrării;
— caracterul metodelor concrete reflectă caracterul raporturilor subiectului administrării faţă de obiect, caracterul competenţei subiectului;
— conţinutul influenţei de administrare, în fiecare situaţie concretă, depinde de specificul administrării faţă de care se aplică metodele de administrare;
— metoda de administrare se caracterizează prin specificul influenţei subiectului asupra obiectului: el poate să aibă influenţă directă asupra celui administrat (de exemplu, aplicarea forţei fizice faţă de făptuitorul unei fapte ilicite sau aplicarea sancţiunii disciplinare unui funcţionar public) sau influenţă indirectă (elaborarea diverselor programe de asistenţă socială a diverselor pături ale populaţiei, aplicarea măsurilor de stimulare faţă de persoanele concrete) etc.
La moment, în procesul administrării publice în domeniul economiei, se cristalizează şi se obţine reglementarea juridică a metodelor generale sau a metodelor reglementării juridice, care conţin un potenţial viguros şi efectiv de influenţă asupra relaţiilor economice. Acestea şi alte metode administrativ–juridice au ca scop protecţia intereselor publice, amplificarea rolului statului în realizarea activităţilor ce ţin de asigurarea ordinii de drept, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, menţinerea disciplinei în sfera administrării.
[1] Guţuleac V., Balmuş V. Problemele administrării de stat. Op. cit., p. 50.