Orice deficienţă, tulburare sau boală psihică se poate repercuta, în funcţie de gravitatea ei, asupra comportamentului individului în cauză, determinând devieri de la normele de conduită normală ale acestuia, devieri care pot merge de la simple “ciudăţenii” lipsite de urmări, până la cele mai grave încălcări ale legii penale, până la crimă.
Se impune astfel a prezenta date privitoare la deficienţele, tulburările şi bolile psihice.O clasificare simplă a acestora este împărţirea în nevroze, psihopatii şi psihoze.
Nevrozele constituie un grup de tulburări, reacţii foarte variate cu caracter funcţional, relativ uşoare şi reversibile, determinate predominant psihogen, manifestate prin suferinţe şi conflicte intrapsihice (uneori şi somatice) despre a căror existenţă bonavul este perfect conşient şi la care participă cu intensitate. Principalele forme de nevroză sunt: nevroze astenice (neurastenie), nevroză obsesivo-bahică (psihoastenie), nevroză isterică (isteria) şi nevrozele mixte şi motorii, manifestate prin ticuri, balbisme etc.
În general, nevrozele sunt însoţite şi de stări de anxietate de diferite grade de intensitate şi pot duce la inhibarea unor conduite sociale ale celui în cauză.
Ca urmare a faptului că personalitatea nevroticilor este mai puţin afectată, iar bolnavii sunt cu totul conştienţi de boala care le tulbură mai rău echilibrul interior decât relaţiile cu cei din jur, cu societatea, nevrozele, cu toate că uneori pot da naştere la anumite conduite agresive, prezintă, pentru studiul psihogenezei, o semnificaţie cu totul redusă aceste suferinţe rămânând însă, una dintre marile şi permanentele preocupări ale medicinei psihiatrice.
Psihopatiile sunt deficienţe psihice care prin conţinutul lor, se analizează în adevărate “stări limită”, deoarece depăşeşc perimetrul unui psihic normal, fără însă a avea –susţin unii specialişti – un caracter evolutiv şi mai ales fără a atinge gravitatea psihozelor.
Psihopaţii se caracterizează prin faptul că-şi păstrează în întregime capacitatea de cunoaştere, dar prezintă o serie de aptitudini structurate anormal, motiv pentru care, în conduita acestora, se constată frecvent comportamente antisociale de o deosebit de mare varietate ca formă şi intensitate, întrucât psihopaţii se caracterizează şi prin lipsa a ceea ce unii specialişti denumesc simţul moral, ei se află, de regulă, într-un permanent conflict cu cei din jur fiind incapabili de o adaptare perfectă şi de durată la mediul familial, la cerinţele locului de muncă, la exigenţele mediului social în general.
Prin manifestările negative mai frecvente ale psihopaţilor se remarcă, în special, instabilitatea şi nestatornicia exagerată, impulsivitate, reacţii anormale faţă de exigenţele şi împrejurările obişnuite ale vieţii sociale, încăpăţânare, înclinaţii spre acte de perversiune, toxicomanie, mitomanie,comportări absurde, fapte cu caracter infracţional (furturi, vagabondaj, parazitism, escrocherii – inclusiv sentimentale-infracţiuni împotriva demnităţii, a integrităţii corporale şi a vieţii persoanelor etc.).
Pentru psihologie este important de ştiut faptul că în general, psihopaţii sunt cu totul refractari la observaţiile, sfaturile şi îndemnurile celor din jur şi nu “învaţă” din propria experienţă (ex.din condamnările avute anterior), motiv pentru care ei se numără adesea printre recidivişti.
Psihopatia poate fi: astenică, cicloidă, eliptoidă, impulsivă, isterică, paranoică, perversă, psihoastenică, schizoidă, timopată.
Psihozele sunt categorii de afecţiuni psihice foarte variate, de natură endogenă, de regulă ireversibilă, a căror caracteristică principală o constituie alterarea profundă a vieţii psihice a celui în cauză (stări de nebunie propriu-zisă), cu simptomatologie deosebit de variată şi cu consecinţa pierderii de către bolnav a conştiinţei, a raporturilor cu sine şi cu cei din jur, cu lumea reală în general.
Printre cele mai grave şi mai răspândite forme de psihoză figurează: psihoze discordante, epilepsie, psihozele maniaco-represive, psihoze acute, delirurile sistematizate, psihozele post-traumatice, psihoze infecţioase, psihoze de lactaţie, psihoze de involuţie etc.
Bolnavii suferind de psihoze, săvârşesc în mod frecvent fapte antisociale, penale, dintre cele mai grave ( ex.omorurile sadice săvârşite de schizofrenici şi epileptici), aşa încât această categorie de indivizi, de bolnavi, trebuie să constituie o preocupare permanentă pentru familiile din care fac parte, pentru medicii psihiatri, psihologi, pedagogi, jurişti, pentru întreaga societate.