Diverşi autori au încercat să contureze portretul personalităţii criminale şi în funcţie de o serie de criterii, să realizeze clasificarea şi gruparea lor.Au fost utilizate o multitudine de criterii, din care se pot menţiona:
- în funcţie de gradul de conştientizare şi control al comportamentului :
- infractori normali;
- infractori anormali
- în funcţie de tendinţa de repetare a acţiunilor criminale :
- infractori recidivişti;
- infractori nerecidivişti;
- în funcţie de gradul de pregătire infracţională :
- infractori ocazionali;
- infractori de carieră.
Una din cele mai interesante şi mai laborioase încercări de tipologizare şi portretizare a infractorului este cea realizată de L.Yablonski (1990). Acesta, folosind drept criteriu modul în care personalitatea infractorului afectează comportamentul lui criminal, diferenţiază patru categorii de criminali :
- 1. Criminali socializaţi – sunt cei care prezintă tulburări emoţionale mult mai mult decât orice persoană care nu a comis infracţiuni. Ei devin criminali în urma impactului contextului social în cadrul căruia învaţă reguli şi valori deviante. Aceşti criminali apar mai mult drept violatori ai proprietăţii decât criminali violenţi.
2 .Criminali neurotici – sunt cei care, în general, comit acte infracţionale datorită compulsiunilor neurotice. Spre deosebire de psihotic, neuroticul nu percepe lumea într-un mod distorsionat. Mai mult, tipic neuroticii sunt conştienţi că există ceva rău în ceea ce priveşte gândirea şi comportamentul lor Principalul simptom al nevrozei este anxietatea. Criminalii neurotici sunt indivizi care devin criminali datorită sau drept rezultat al distorsiunilor personalităţii, precum şi al distorsiunii percepţiilor asupra lumii din jurul lor.
- Criminalii psihotici – sunt indivizi cu dezordini severe ale personalităţii, care au o percepţie complet distorsionată asupra societăţii şi lumii din jurul lor. Spre deosebire de criminalii socializaţi, psihoticii nu-şi planifică crima. Aceşti criminali pot comite cele mai bizare şi lipsite de sens acte criminale.
- Criminalii sociopaţi - sunt cei care sunt caracterizaţi printr-o personalitate egocentrică. Ei au o compasiune limitată faţă de ceilalţi sau nu o au deloc. Datorită marilor tulburări de caracter, ei pot uşor victimiza pe alţii cu un minim sentiment de anxietate sau vinovăţie.
În funcţie de gradul de pregătire infracţională L.Yablonski diferenţiază două categorii de infractori:
- 1. Criminalii situaţionali sunt, în general, cei ocazionali, întâmplători. Caracteristicile generale ale acestora sunt următoarele:
- individul a fost confruntat cu o problemă care a solicitat acţiunea ;
- individul a ales acţiunea care a constituit violarea legii ;
- persoana a fost prinsă, arestată, condamnată şi i s-a oferit statutul de criminal;
- până la comiterea infracţiunii, criminalul s-a supus sistemului normativ al societăţii.
- 2. Criminalii de carieră sunt, de obicei, formaţi şi socializaţi în direcţia comiterii crimei. Cei mai mulţi au fost socializaţi şi formaţi într-un sistem de valori şi norme, reguli, “definiţii” ale unor oameni socializaţi diferit de cel utilizat de către societate pentru majoritatea populaţiei. Ei tind să ia iniţiativa în comiterea crimelor, chiar şi în situaţiile în care sunt foarte invulnerabili în a fi arestaţi şi condamnaţi. Trăsăturile esenţiale ale criminalului de carieră sunt următoarele :
- crima este mijlocul său principal de asigurare a traiului ;
- criminalul de carieră îşi formează deprinderi tehnice şi modalităţi de acţiune folositoare pentru comiterea infracţiunilor asupra proprietăţii ;
- îşi dezvoltă atitudini favorabile pentru infracţiune şi nefavorabile pentru societate în general;
- debutează cu proprietatea de copil delincvent;
- el aşteaptă să petreacă o parte din timp în închisoare; pentru el închisoarea este o şcoală a crimei;
- este, de obicei, “normal” din punct de vedere psihologic, neexistând caracteristici speciale care să-l diferenţieze de non-criminali.
O tipologizare foarte interesantă a fost realizată de către Ion Oancea, care diferenţiază următoarele categorii de criminali:
- Criminalul agresiv (violent) – este autor de crime violente, brutale şi cu consecinţe individuale şi sociale multiple. Este caracterizat prin emotivitate puternică, însoţită de descărcări reactive, motrice la fel de puternice, prin acte de violenţă, vătămări corporale şi altele de aceleaşi fel. Din punct de vedere psihic, se caracterizează prin sărăcia de sentimente, de simpatie faţă de alţi oameni, prin stări de mânie care nu pot fi stăpânite de voinţa proprie şi, în general, printr-o comportare de agresivitate şi ostilitate faţă de alţi oameni.
- Criminalul achizitiv – este criminalul care îşi adună bunuri în scop personal, în scop de câştig, în scop de întreţinere, îmbogăţire.
3.Criminalul caracterial – este cel care prezintă structuri şi trulburări ale vieţii afective şi active, pe scurt, tulburări ale caracterului. O primă caracteristică a acestui tip de criminal constă în aceea că o anumită tendinţă sau impulsiune afectivă se dezvoltă în mod pronunţat şi domină întreaga personalitate a omului, iar voinţa şi controlul de sine nu le pot stăvili şi stăpâni.
A doua caracteristică constă în aceea că este vorba de o tulburare parţială a psihicului persoanei şi în întreaga fiinţă psihică.
A treia caracteristică este aceea că, din punct de vedere mintal, al conştiinţei, omul îşi dă seama de ceea ce face, este lucid şi responsabil. Criminalii caracteriali sunt de mai multe feluri: psihopatici şi psihonevrotici.
- Criminalul lipsit de frânele sexuale – infracţiunile în legătură cu viaţa sexuală sunt din cele mai periculoase şi cu urmări individuale şi sociale la fel de periculoase. Violul, incestul, raportul sexual cu o minora, produc indignare şi proteste. Astfel de fapte sunt săvârşite de persoane lipsite de simţ moral şi grija faţă de victimă, de către persoanele brutale şi lipsite de puterea de stăpânire a impulsului sexual.Ele alcătuiesc un tip special de criminal – criminalul “lipsit de frânele sexuale”.
Există mai multe categorii de infractori sexuali:
- cei care săvârşesc fapta faţă de minoră ;
- cei care săvârşesc fapta faţă de persoane profitând de imposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa ;
- cei care săvârşesc fapta faţă de rudele apropiate ;
- cei care săvârşesc fapta faţă de un partener de acelaşi sex ;
Criminalii care săvârşesc crima contra vieţii sexuale prin procedee şi mijloace cu totul anormale şi patologice sunt: sadicul şi masochistul.
- Criminalul profesional este criminalul care face din infracţiune un mijloc de existenţă, o îndeletnicire (hoţ de buzunare, prostituţie etc). Refuzul muncii cinstite şi legale apare ca o trăsătură esenţială a acestui tip de criminal. Criminalii profesionişti sunt de două feluri:
- Criminalul profesional pasiv este persoana care nu munceşte şi nu-şi câştigă existenţa prin muncă, ci din săvârşirea de infracţiuni, din practicarea unor activităţi parazitare, cerşetoria, prostituţia, jocurile de noroc. Ceea ce caracterizează acest infractor, sub aspectele de personalitate, sunt: nivelul scăzut de inteligenţă, capacitatea redusă de rezolvare a dificultăţilor zilnice de viaţă.
- Criminalul profesional activ îşi căştigă existenţa prin săvârşirea de infracţiuni cum sunt: traficul de femei, falsificarea de bani, uz de fals, de cele mai multe ori comit infracţiuni în mod organizat şi în bandă. Ca trăsătură de personalitate, acest tip de criminal este cu un nivel de inteligenţă normală sau chiar ridicată.
- Criminalul ocazional este cel care, fără a prezenta o tendinţă înnăscută spre delict, comite crime sub influenţa tentaţiilor provocate de factori profesionali sau de mediul exterior.
Trăsăturile caracteristice ale infractorului ocazional sunt:
- conduita bună, conformă până la comiterea crimei ;
- comiterea ca urmare a unor împrejurări, factori exteriori, ocazionali;
- criminalul ocazional nu recidivează ;
- criminalul ocazional reprezintă cca 70-80% din totalul criminalilor. Majoritatea cercetătorilor susţin că în cazul criminalului ocazional poate să fie şi contribuţia unor factori interni, personali, de exemplu presiunea unei nevoi urgente, lipsa de stăpânire de sine, dar factorii externi sunt determinanţi.
- Criminalul debil mintal este caracterizat de lipsa capacităţii de prevedere asupra sâvârşirii şi a urmărilor săvârşirii crimei, el are un “orizont temporal“ restrâns, lucrând pe durate scurte, pe zile, pe săptămîni, nu pe ani. Infractorul debil, odată prins asupra infracţiunii neagă realitatea neputându-si da seama că alţii ştiu şi înţeleg mai mult. El judecă lumea după nivelul de înţelegere. Nu se poate adapta uşor la viaţa socială.
- Criminalul recidivist este caracterizat, în general, prin aceea că el comite în mod repetat crima. După comiterea unei crime, descoperit şi pedepsit, comite din nou alte crime. El devine un fel de profesionist în criminalitate.
O primă şi importantă trăsătură după care se identifică recidivistul este aceea că acesta este o persoană care a mai comis infracţiuni, care se pot dovedi cu actul de condamnare.
- Criminalul ideologic (politic) este persoana care, având anumite idei şi convingeri politice, ştiinţifice ori religioase comite datorită acestor idei fapte care aduc atingere legilor existente într-un stat.
Criminalul politic este un militant care propagă şi lupta pentru anumite reforme şi prefaceri sociale, economice, ştiinţifice.
În codurile penale din ţările occidentale se recunoaşte criminalul politic pentru următoarele argumente :
- mobilul faptelor sâvârşite de acesta este un mobil generos, social, cum sunt dorinţa şi voinţa de schimbare în bine a unui regim politic ; el nu este determinat în faptele sale de mobiluri personale ;
- criminalul politic socoteşte că, luptând pentru o idée politică, religioasă, el îşi face datoria.
- Criminalul alienat nu răspunde penal din punct de vedere juridic şi nu i se pot aplica pedepse. Acestora li se aplică unele măsuri de siguranţă, măsuri medicale prevăzute de lege.
Criminalul alienat se caracterizează, în general, prin tulburări grave care cuprind întreaga lor viaţă psihică. Criminalul alienat este stăpânit de temere sau mânie pronunţată, de emoţii şi alte stări afective tulburi şi nestăpânite, de gândire haotică. Infractorul alienat nu este stăpân pe dorinţele şi emoţiile sale, nu este conştient şi lucid despre starea lui şi despre ceea ce face, nu are control de sine şi nici conştienţa stării lui. Pentru aceasta el este iresponsabil şi nu răspunde penal. Criminalul alienat este de mai multe feluri, în funcţie de cauza, psihoza sau boala de care suferă şi care i-a determinat alienarea:
- criminalul paranoic –are la bază psihoza paranoia ;
- criminalul schizofrenic – determinat de boala schizofrenică ;
- criminalul maniaco-depresiv – urmare a psihozei maniaco-depresive.