Familia, se defineşte ca o formă de relaţii sociale dintre oameni, legaţi între ei prin căsătorie sau prin rudenie. Din punct de vedere sociologic, familia ca formă specifică de comunitate umană, desemnează grupul de persoane unite prin căsătorie, filiate sau rudenie, care se caracterizează prin comunitatea de viaţă, interese şi întrajutorare.
„Familia trebuie văzută ca un grup uman de bază, dar şi ca realitate determinată de relaţiile dintre părinţi şi copii, precum şi de legături predominante de succesiunea generaţiilor şi de viaţă domestică în comun”. (Stănciulescu, E., p.9)
Familia a fost definită de către Claude Levi-Strauss ca „un grup având la bază căsătoria alcătuită soţ, soţie şi copiii, născuţi în acest cadru, pe care îi unesc drepturile şi obligaţiile morale, juridice, economice şi sociale. Ei au obligaţii şi aspiraţii comune şi se ocupă de creşterea şi educarea copiilor, cărora trebuie oferită nu numai existenţa materială, ci şi un climat favorabil şi moral”. (Ciofu C., p. 128)
Pe măsură ce societatea umană s-a dezvoltat, familia a devenit tot mai responsabilă faţă de următoarele aspecte care privesc creşterea şi educarea copiilor:
Menţinerea continuităţii biologice a individului şi societăţii (prin procrearea, formarea şi educarea copiilor);
Menţinerea continuităţii culturale prin transmiterea moştenirii culturale prin procesul socializării;
Satisfacerea nevoilor emoţionale, a trăirilor intime, asigurând sentimentul siguranţei şi menţinerii personalităţii;
Integrarea socială a membrilor ei prin procesul de orientare, educare şi socializare.
În familie copiii sunt crescuţi, socializaţi, protejaţi şi învaţă valorile culturii şi ale moralei. În familie se realizează integrarea primară socială a copilului. Familia oferă mediul în care copilul se naşte şi îşi trăieşte primii ani din viaţă. Prin relaţiile copilului cu mama, tata şi cu fraţii, acesta se integrează în relaţiile sociale, se apropie de societate, îşi cunoaşte valoarea şi începe să-şi formeze imaginea de sine.
Se remarcă o evoluţie rapidă a familiei, în special de la sfârşitul anilor 60. Mutaţiile recunoscute în plan social, evidenţiază familia ca fiind un mediu în continuă transformare. Termenul de familie a început să fie înţeles de specialişti mult mai larg decât grupul compus din părinţi şi copiii lor. Acum se ia în considerare gradul de rudenie şi grupul domestic.
Situaţia actuală a familiei poate fi prezentată pornind de la o triplă transformare în:
Formele vieţii conjugale prezintă modificări semnificative, putându-se vorbi de o dezinstituţionalizare a relaţiilor conjugale;
Modelele de gestiune a natalităţii – au în vedere educaţia sexuală şi planning-ul familial. În toate ţările occidentale este cunoscută scăderea natalităţii prin procurarea uşoară a contraceptivelor şi liberalizarea avortului.
Evoluţia şi rolurile parentale – se evidenţiază mari schimbări, putându-se vorbi de estomparea diferenţelor dintre cei doi părinţi şi mai ales de creşterea rolului tatălui în familie.
În familia modernă, în raport cu îndeplinirea sarcinilor educative, se observă anumite schimbări de roluri. Dacă până mai ieri, familia era considerată o unitate de relaţii marcate de autoritatea bărbatului, astăzi putem vorbi de o egalitate de gen, si de nevoia de egalizare a familiei în care femeia lucrează şi se afirmă atât profesional cât şi uman, îngrijirea, creşterea şi educarea copiilor se repartizează ambilor părinţi, ei având roluri la fel de importante.
Dacă în familia tradiţională copilul era considerat o valoare centrală, iar toate eforturile şi funcţiile îndeplinite de aceasta se rezumau la creşterea, dezvoltarea şi educarea tinerei generaţii, astăzi are loc o aşa – zisă detronare a copilului deoarece se pune tot mai mult accentul pe parteneriatul din interiorul familiei şi pe rolurile pe care le joacă interrelaţiile dintre membrii, aceştia având postura de colaboratori şi parteneri de viaţă în ceea ce priveşte reuşita socială.
De – a lungul timpului, noţiunea de funcţie a familiei, a constituit o provocare, fiind analizată şi definită de mai mulţi autori. Emile Durkheim defineşte conceptul de funcţie ca un sistem de mişcări vitale sau raportul de corespondenţă care există între mişcări şi unele nevoi ale organismului.
Cu timpul, au apărut mai multe clasificări ale funcţiilor familiei:
- P. Murdock (1949) stabileşte patru funcţii ale familiei nucleare:
Funcţia sexuală (de asigurare a necesităţilor sexuale);
Funcţia de reproducere;
Funcţia economică (de a asigura situaţia financiară din familie);
Funcţia de socializare şi educativă (de a educa şi creşte cât mai bine copiii).
W.F. Oghurn(1953) stabileşte câteva funcţii pentru familia tradiţională: funcţia de reproducere, funcţia economică, funcţia educaţională, funcţia recreaţională, funcţia religioasă, funcţia social – psihologică.
- Parson şi R.F. Bales, se opresc doar la două funcţii considerate a fi importante pentru familie şi anume: funcţia de socializare primară şi funcţia de asigurare a securităţii emoţionale.
J.Sabran clasifică funcţiile familiei în: funcţii fizice(reproducere economică şi de protecţie) şi funcţii culturale (afective şi sociale).
H.H. Stahl şi I. Matei clasificau funcţiile familiei după finalitatea lor astfel: funcţii interne (biologice şi sanitare, economice, de solidaritate, morale şi pedagogico – educative) şi funcţii externe (încadrarea vieţii de familie ca grup şi încadrarea adulţilor apţi de muncă în procesul de producţie).
În concluzie se poate observa că funcţionalitatea familiei poate fi analizată din perspectiva fiecărui membru al acesteia, al familiei ca grup, dar şi – n raport cu societatea globală.