Devianţa în cadrul familiei este de fapt o familie care şi –a pierdut integritatea prin: separarea părinţilor prin divorţ, prin decesul unuia dintre părinţi, prin comportamente violente, prin neglijare, etc.
Cele mai frecvente cauze, ţinând de mediul ambiant care favorizează apariţia comportamentului deviant la minori pot îmbrăca următoarele aspecte:
Neînţelegerile intrafamiliale şi disocierea căminului. Acestea se regăsesc cu o frecvenţă maximă de 80% din minorii cu comportamente deviante ce provin din familii destrămate. Aceste situaţii pot declanşa la copii tulburări emoţionale şi tendinţe patologice care se vor traduce prin devieri comportamentale.
Disocierea grupului familial prin boli cronice grave sau prin decesul unui părinte, poate crea familiei, pe lângă o privaţiune economică şi o frustrare emoţională. Această frustrare poate induce în stare de anxietate şi un sentiment de singurătate.
Absenţa unuia dintre părinţi, poate influenţa negativ dezvoltarea personalităţii copilului prin absenţa figurii de identificare necesară în conturarea personalităţii viitoare a copilului. Rolul mamei este primordial, un copil fără mamă îşi construieşte la început o reacţie de protest şi poate ajunge în faza de negare a necesităţii de a avea mamă.
Divorţul devine pentru copii un fapt iremediabil. Disputele premergătoare, tensiunile excesive dintre părinţi, sau un părinte brutal, alcoolic care provoacă certuri, duce la o serie de situaţii fără echivoc din partea acestora care, pe lângă anxietatea şi securitatea pe care o pot insufla copilului, îi pot crea unele resentimente sau pot constitui pentru el un model de imitat.
Deficienţele în atitudinea educativă a tatălui sau a mamei (agresivitatea, despotismul, pisălogeala) determină la copii şi ulterior la tânăr, reacţii de indisciplină, incapacitate de coordonare, instabilitate, etc.
Relaţiile dificile cu mama care nu pot satisface trebuinţa de afecţiune a copilului, îl vor situa permanent în cadrul unor carenţe afective şi de securitate.
Pseudodebilitatea mentală a părinţilor, caracteristică mediului subcultural, reprezintă multiple carenţe şi neglijenţe educative prezente în acest domeniu.
Precocitatea pubertăţii şi sexualitatea care se manifestă în condiţiile actualei etape de explozie tehnică şi economică, se pot constitui într–un focar generator de delicvenţă juvenilă şi ridică probleme chiar unor adolescenţi cu dezvoltare normală.
Solicitările mass – media care au o influenţă din ce în ce mai mare şi care, înlăturând reflecţia şi meditaţia, favorizează reacţii impulsive sau de satisfacere imediată a trebuinţelor.
Indiferent care dintre aceşti factori au acţionat, efectul este acelaşii asupra personalităţii minorului.
În concluzie, devianţa depinde foarte mult de normele impuse şi gradul de libertate acordat indivizilor. Devianţa familială, depinde în mare măsură de atmosfera din familie şi exemplele oferite de către părinţi copiilor, precum şi de cât de mult se implică aceştia în creşterea si educarea acestora.