Fiecare dintre aceste grupe de metode de administrare are avantajele sale care trebuie să fie luate în consideraţie de către subiectul administrării pentru a spori procesul de administrare, rezultatele finale ale lui.
3.1. Esenţa metodelor directe de administrare poate fi reflectată prin lozinca: „Fă aşa cum este ordonat“.
Pentru acest grup de metode sînt caracteristice următoarele particularităţi: influenţa directă asupra voinţei persoanei; caracterul ordonator (de ordonare); unilateritatea ordinului care, de regulă, nu asigură executorului mai multe variante de comportare şi selectare uneia din ele din proprie iniţiativă. Executorul este obligat să procedeze în aşa mod, precum prescrie ordinul emis; aplicarea actelor administrative departamentale şi reducerea rolului actelor legislative; existenţa unui aparat administrativ mare de control şi supraveghere a procedurii de executare a comenzilor primite cu dreptul de aplicare a măsurilor de constrîngere statală în cazul neexecutării lor etc.
Avantajele acestor metode constă în faptul că influenţa directă de administrare permite atingerea operativă a rezultatelor. Acest grup de metode au şi dezavantaje. Atingerea accelerată a rezultatelor dorite cu orice preţ nu este cea mai bună soluţie. Însă cel mai mare dezavantaj al metodelor directe de administrare constă, în viziunea noastră, în faptul că ele frînează gîndirea logică a executorului privind procedura de executare a ordinului primit, oportunitatea activităţilor sale, eficacitatea atingerii scopului[1].
3.2. Metodele directe de administrare trebuie aplicate în combinare raţională cu metodele indirecte. Esenţa metodelor indirecte de administrare, spre deosebire de cele directe, poate fi reflectată prin lozinca: „Fă cum este mai bine“.
Dezavantajele acestor metode constă în faptul că aplicarea lor nu asigură atingerea neîntîrziată a rezultatului dorit. Însă aceste metode stimulează iniţiativa executorilor, fapt care contribuie la sporirea eficacităţii muncii depuse. Omiterea caracterului unilateral de luare a deciziilor adoptate, consultarea opiniilor executorilor contribuie la formarea unor relaţii mai binevoitoare dintre administratori şi cei administraţi, asigură dezvoltarea continuă a sistemului şi atingerea scopului strategic.
Luînd în calcul situaţia concretă, sfera activităţii, posibilităţile materiale, potenţialul uman şi tehnic etc., este necesar ca influenţa directă şi cea indirectă asupra celor administraţi să fie utilizate rezonabil..
[1] Guţuleac V. Bazele teoriei dirijării de stat. Op. cit., p. 71‑80.