Statul, prin activitatea pe care o desfăşoară organele sale, pune în executare dispoziţiile cuprinse în legislaţie, aplicînd, în primul rînd, convingerea prin educarea şi explicarea necesităţii de a traduce în viaţă voinţa majorităţii membrilor societăţii exprimată prin lege şi acte administrative subordonate ei.
Convingerea şi constrîngerea sînt acele două metode care stau la baza reglementării vieţii sociale şi prin care se asigură buna înţelegere a indivizilor şi armonia în societate, eficacitatea influenţei administratorului asupra conştiinţei celui administrat şi, ca urmare, eficacitatea administrării în general.
Metodele prioritar aplicate în procesul administrării publice sunt cele de convingere, mai apoi, după ce au fost iepuizate căile acestora, se trece la metoda de constrîngere. Aceste măsuri trebuie să fie aplicate pentru o administrare eficientă a tuturor ramurilor, sferelor şi domeniilor, inclusiv pentru menţinerea ordinii în societate.
Pornind de la particular la general, convingerea este definită ca o influenţă psihopedagogică a subiectului administrării asupra conştiinţei celor administraţi, în limitele stipulate de normele juridice şi cele morale, în scopul conformării regulilor stabilite de conduită, executării calitative şi la timp a sarcinilor şi funcţiilor, potrivit funcţiei deţinute[1].
Metoda convingerii este premergătoare celei de constrîngere şi întru susţinerea respectării legii.
Metoda convingerii constă în aplicarea măsurilor educative şi de influenţare psihologică a maselor, cu privire la necesitatea de a respecta legile şi alte acte normative[2].
Ca metodă de asigurare a respectării normelor de conduită, convingerea reprezintă un ansamblu de măsuri educative şi de explicare, utilizate în scopul determinării indivizilor, aflaţi pe teritoriul statului, de a respecta ordinea stabilită. Procesul formării convingerilor este determinat de un şir de factori atît obiectivi, cît şi subiectivi.
Metodei convingerii i se atribuie mai mult aspectul convorbirilor, împărtăşirea anumitor idei, convingeri prin care se încearcă încredinţarea persoanei de a cinsti prevederile legii. Prin convingere se încearcă ca persoana să‑şi dea seama de necesitatea şi beneficiul neabaterii de la lege. Este necesar ca să se explice clar prevederile legii, să se prezinte consecinţele nerespectării acesteia, să se aducă modele şi metode de respectare a legii.
[1] Гуцуляк В. И. Административное право Республики Молдова. Op. cit., 2007, p. 211.
[2] Orlov M. Drept administrativ. Op. cit., 2001, p. 111.