Licenţierea este una dintre metodele de administrare publică care se aplică în diverse domenii de activitate.
Licenţierea este totalitatea peocedurilor legate de eliberarea, reperfectarea, suspendarea, reînnoirea şi retragerea licenţelor, eliberarea copiilor şi duplicatelor de pe acestea, ţinerea dosarelor de licenţiere şi a registrelor de licenţe, controlul respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere, adoptarea prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere.
Sistemul de licenţiere este reglementat prin norme juridice, totalitatea relaţiilor sociale dintre autorităţile de licenţiere, solicitanţii de licenţă şi titularii de licenţă apărute în urma determinării genurilor de activitate licenţiate, eliberării şi reperfecţionării licenţelor, controlul şi supravegherea asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere, suspendării şi retragerii licenţelor.
La genurile de activitate licenţiate se atribuie numai acele genuri a căror practicare, în mod neregulamentar, poate prejudicia drepturile, interesele legale şi sănătatea cetăţenilor, mediul ambiant şi securitatea statului şi a căror reglementare nu se poate efectua altfel decît prin licenţiere.
Prin lege[1] sînt stabilite, la momentul actual, 50 de genuri de activitate supuse licenţierii. Procedura de licenţiere urmează a fi efectuată în conformitate cu următoarele principii de bază:
- a) asigurarea egalităţii în drepturi şi a intereselor legitime ale tuturor întreprinderilor, organizaţiilor, persoanelor fizice;
- b) confirmarea de către solicitant de licenţă a abilităţilor sale de a desfăşura pe răspunderea sa un anumit gen de activitate;
- c) protecţia drepturilor, intereselor legale şi a sănătăţii cetăţenilor, protecţia mediului ambiant şi asigurarea securităţii statului;
- d) stabilirea unui mod unic de licenţiere pe teritoriul Republicii Moldova;
- e) transparenţa licenţierii[2].
Participanţii la procesul de licenţiere sînt: Camera de Licenţiere; Banca Naţională a Moldovei; Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare; Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică; Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică; Consiliul Coordonator al Audiovizualului; autorităţile administraţiei publice locale, organul abilitat al Comitetului executiv al UTA Găgăuziei; autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate; solicitanţii de licenţă; titularii de licenţă[3].
Camera de Licenţiere este autoritatea publică de bază, ca subiect de administrare în acest domeniu, ce exercită atribuţiile prevăzute în art. 7 din Legea nominalizată.
[1] Legea privind licenţierea unor genuri de activitate nr. 451 din 30.07.2001, art. 8. În: Monitorul Oficial al RM nr. 108 din 06.09.2001, art. nr. 836.
[2] Legea privind licenţierea unor genuri de activitate nr. 451 din 30.07.2001, art. 3.
[3] Legea privind licenţierea unor genuri de activitate nr. 451 din 30.07.2001, art. 6.