Existenţa unui cadru juridic, care reglementează un proces special de realizare a unor genuri de activitate, condiţionează şi necesitatea unei proceduri speciale.
Procedura de licenţiere poate fi determinată ca o activitate a tuturor participanţilor la procesul de licenţiere, reglementată prin norme juridice procesuale ce ţine de iniţierea procedurii de licenţiere, emiterea deciziei şi executarea ei, supravegherea respectării cerinţelor şi condiţiilor regimului de licenţiere, suspendarea sau retragerea licenţei.
Din această definiţie putem determina următoarele faze ale procedurii de licenţiere (autorizaţie):
1) iniţierea procedurii de obţinere a licenţei;
2) emiterea deciziei privind eliberarea licenţei sau privind respingerea cererii de eliberare a licenţei;
3) supravegherea şi controlul respectării cerinţelor şi condiţiilor regimului de licenţiere (autorizaţie);
4) suspendarea şi retragerea licenţei.
3.1. Iniţierea procedurii de obţinere a licenţei. Dacă o persoană fizică sau juridică doreşte să desfăşoare careva genuri de activitate pentru care este prevăzută licenţierea, ea este obligată să iniţieze procedura de obţinere a ei.
Pentru obţinerea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori persoana autorizată de acesta sau persoana fizică nemijlocit depune la autoritatea de licenţiere o cerere de un model stabilit (art. 10 alin. (1) din Legea corespunzătoare).
La cererea de eliberare a licenţei, în mod obligatoriu, se anexează copia certificatului de înregistrare de stat a întreprinderii sau organizaţiei ori a buletinului de identitate al persoanei fizice, precum şi alte documente solicitate.
Documentele se depun în original sau în copii cu prezentarea originalelor pentru verificare. Cererea pentru eliberarea licenţei şi documentele anexate la ea se primesc conform borderoului a cărui copie se expediază (înmînează) solicitantului de licenţă, cu menţiunea privind data primirii documentelor autentificată prin semnătura persoanei responsabile.
Din acest moment, persoana (fizică sau juridică), care a depus cererea respectivă, obţine statut administrativ–juridic de „solicitant de licenţă“.
Cererea pentru eliberarea licenţei nu se acceptă, în cazul în care:
— aceasta a fost depusă (semnată) de către o persoană care nu are atribuţiile respective;
— documentele sînt perfectate cu încălcarea cerinţelor legale.
Despre neacceptarea cererii de eliberare a licenţei solicitantul de licenţă este informat în scris, indicîndu‑se temeiurile şi respectîndu‑se termenele prevăzute pentru eliberarea licenţelor.
3.2. Decizia privind eliberarea licenţei sau privind respingerea cererii de eliberare a licenţei. Legislatorul naţional expres a prevăzut în lege[1] că autoritatea competentă trebuie să emită o asemenea decizie timp de cel mult 15 zile lucrătoare, începînd cu data primirii cererii, împreună cu documentele anexate.
Înştiinţarea despre adoptarea deciziei privind eliberarea licenţei sau privind respingerea cererii de eliberare a licenţei se expediază (se înmînează) solicitantului de licenţă, în scris, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data adoptării deciziei.
Temeiurile privind respingerea cererii de eliberare a licenţei sunt: neautenticitatea datelor din documentele prezentate de solicitant de licenţă; neîncadrarea solicitantului de licenţă, în condiţiile de licenţiere.
Eliberarea licenţei. Licenţa se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare, începînd cu ziua primirii documentului care confirnă achitarea taxei pentru eliberarea licenţei. Menţiunea despre data primirii documentului, care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea licenţei, se face pe borderoul documentelor primite de la solicitant de licenţă.
Conţinutul licenţei. Formularele de licenţă sînt documente de strictă evidenţă. Formularele tipizate au serie şi numerotare continuă. Tipul formularului de licenţă şi al anexei la aceasta se aprobă de Guvern. Licenţa conţine acele elemente obligatorii care sunt stabilite în art. 9 din Legea de vază în acest domeniu.
3.3. Supravegherea şi controlul respectării cerinţelor şi condiţiilor regimului de licenţiere (autorizaţie). Aplicarea regimului de licenţiere, ca metodă de administrare publică, demonstrează că această fază a procedurii de licenţiere este una din cele mai importante. Dacă nu există un control riguros şi eficient de respectare a condiţiilor regimului de licenţiere şi regulilor respective, această metodă de administrare nu poate să‑şi atingă scopul fixat.
Scopul de bază al controlului şi suprevegherii, ca fază a procedurii de licenţiere, constă în verificarea desfăşurării de către titularul licenţei a acelui gen de activitate, care este determinat în licenţă, neadmiterea prejudicierii drepturilor şi intereselor legale a cetăţenilor, sănătăţii lor, a mediului ambiant şi a securităţii statului prin abaterile de la regulile regimului de licenţiere (autorizaţie).
Controalele planificate asupra respectării de către titularii de licenţă a condiţiilor de licenţiere se fac de către Camera de Licenţiere, împreună cu autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, iar cele inopinante — de către Camera de Licenţiere şi, după caz, în comun cu autorităţile menţionate.
Controalele inopinate se fac numai în temeiul unei cereri scrise privind încălcarea condiţiilor de licenţiere de către titularul de licenţă sau în scopul de a verifica îndeplinirea prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere.
Organele de control de stat, autorităţile publice centrale de specialitate, precum şi autorităţile administraţiei publice locale, în caz de depistare a încălcărilor condiţiilor de licenţiere, sînt obligate să sesizeze Camera de Licenţiere, prezentîndu‑i documentele constatatoare, care, în baza documentelor prezentate, emite, în decurs de 15 zile lucrătoare, prescripţia privind lichidarea încălcărilor condiţiilor de licenţiere, iar în cazul constatării încălcărilor stipulate în lege, suspendă sau retrage licenţa.
[1] Legea privind licenţierea unor genuri de activitate nr. 451 din 30.07.2001, art. 11 alin. (1).