Controlul financiar propriu se organizează şi funcţionează la ministere, departamente, alte organe centrale de stat, regii autonome, societăţi comerciale, instituţii bugetare şi organe locale ale administraţiei publice.
Managerii unităţilor patrimoniale sunt obligaţi prin actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea acestora, să ia toate măsurile necesare pentru gospodărirea şi administrarea cu maximă eficienţă a mijloacelor materiale şi băneşti, şi apărarea integrităţii proprietăţii publice şi private.
Realizarea acestui deziderat implică organizarea şi exercitarea în interiorul unităţilor şi asupra activităţii lor, a unui control riguros şi sistematic în care există şi acţionează şi un control din afară.
Literatura de specialitate acordă un rol deosebit controlului din interiorul unităţii (propriu), pornind de la următoarele considerente:
- răspunderea pentru bunul mers al activităţii ca şi pentru modul de utilizare şi integritatea patrimoniului revine în primul rând, administratorilor şi personalului salariat al unităţilor patrimoniale;
- eficacitatea controlului este cu atât mai mare cu cât este mai aproape de activitatea social-economică pe care o urmăreşte.
În acelaşi timp, controlul din afara unităţii îşi are obiectivele sale bine definite, urmărind înfăptuirea politicii economice, financiare şi sociale a statului, modul de constituire şi gestionare a resurselor, asigurând unitate în organizarea şi exercitarea controlului propriu al unităţilor patrimoniale.
Astfel, cele două canale de exercitare a controlului propriu al unităţilor patrimoniale nu se exclud reciproc, ci se îmbină armonios, eficienţa controlului constând în optimizarea raportului dintre acestea.
Controlul financiar propriu (din interiorul unităţii), organizat în virtutea actelor normative în vigoare, de managerii acestora, se manifestă sub următoarele forme:
- controlul financiar preventiv cu scopul de a opri de la efectuare toate
acele operaţii economice şi financiare nelegale, nereale, neeconomicoase; - controlul ierarhic operativ-curent, ca formă de control prin care fiecare persoană cu funcţie de conducere este obligată să verifice permanent activitatea compartimentelor sau persoanelor din subordine;
- controlul financiar de gestiune pentru efectuarea controlului ulterior cu caracter gestionar de fond asupra administrării mijloacelor materiale şi băneşti.