Drept

Convenţia de la Viena din 1961 stabileşte o sumă de reguli care acordă un statut juridic specific atât misiunii diplomatice, cât şi personalului misiunii, cu precizarea că în practica statelor sunt aplicabile şi alte reguli, în funcţie de particularităţile concrete ale acestora.

Imunităţile diplomatice reprezintă tratamentul pe care statul acreditar îl acordă misiunilor diplomatice şi personalului acestora, exprimat prin exceptarea de la jurisdicţia penală şi civilă a acestui stat.

Imunităţile diplomatice sunt concretizate în trei categorii:

1. Imunitatea de jurisdicţie: scoaterea de sub acţiunea legii penale sau civile a statului acreditar a misiunii diplomatice, personalului misiunii şi a membri­lor lor de familie. Misiunea diplomatică se bucură de imunitate de jurisdicţie civilă şi administrativă, pentru că nu se poate pune problema răspunderii penale a unei persoane juridice. Agenţii diplomatici se bucură de imunitate absolută de jurisdicţie penală şi de imunitate de jurisdicţie civilă, cu excepţia acţiunilor imobiliare când proprietatea este cu titlu privat, acţiunilor referitoare la succe­siune, acţiunilor privind activitatea profesională sau comercială privată a agen­tului şi faţă de nici o cerere reconvenţională direct legată de cererea principală când agentul diplomatic însuşi înaintează o acţiune civilă (pentru a asigura ega­litatea părţilor în proces). De asemenea, agenţii diplomatici se bucură de imu­nitate de executare, dar la care se poate renunţa expres. Imunitatea de jurisdicţie a unui agent diplomatic în statul acreditar nu poate scuti pe acest agent de juris­dicţia statului acreditant. Prin urmare, agentul diplomatic nu este scos de sub jurisdicţie totală, ci numai de sub jurisdicţia statului acreditar. Totuşi, statul acreditant poate renunţa la imunitatea de jurisdicţie a agenţilor diplomatici, dar ea tre­buie să fie expresă.
2. Inviolabilităţile: imunitatea faţă de constrângerea prevăzută de lege. Este vorba despre:

- inviolabilitatea misiunii, respectiv obligaţia statului acreditar de a nu permite funcţionarilor săi să pătrundă şi să îndeplinească acte de autoritate în localurile misiunii, mijloace de transport şi terenuri ale acesteia, mai puţin în cazuri excepţionale, cum ar fi legitima apărare. Precizăm că această inviolabilitate operează chiar şi în timp de conflict armat. Localurile misiunii, mobilierul lor şi celelalte obiecte care se găsesc acolo, precum şi mijloacele de transport ale misiunii, nu pot face obiectul nici unei percheziţii, rechiziţii, sechestru sau măsuri executorii;

- inviolabilitatea arhivelor, care operează asupra tuturor documentelor diplomatice, inclusiv corespondenţa, indiferent de locul unde se află, fiind absolută;

- inviolabilitatea diplomatului, concretizată în exceptarea acestuia de la orice formă de reţinere sau detenţie. Statul acreditar trebuie să-l trateze cu respectul care i se cuvine şi să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei, libertăţii şi demnităţii sale;

- inviolabilitatea reşedinţei diplomatului, care este aceeaşi cu inviolabilitatea localurilor misiunii.

3. Exceptarea de la obligaţia de a depune ca martor în faţa instanţelor de judecată şi în procedurile administrative. Imunitatea este absolută, dar diplomatul poate depune ca martor dacă acceptă expres.

Privilegiile diplomatice reprezintă un tratament acordat de statul acreditar misiunii diplomatice şi personalului acesteia, prin care li se fac unele înlesniri excepţionale. Acestea sunt:

- Libertatea de comunicare: misiunea diplomatică are dreptul să comunice liber cu guvernul său, cu celelalte misiuni şi consulate ale statului acreditant, putând să folosească toate mijloacele de comunicaţie potrivite. Aceasta presupu­ne obligaţia statului acreditar de a oferi facilităţi pentru corespondenţă şi de a respecta secretul corespondenţei. Pentru comunicare, misiunea diplomatică poate utiliza numai mijloace legale, fie publice (poştă, telefon, fax etc.), fie spe­cifice, precum curierul diplomatic şi valiza diplomatică, toate acestea beneficiind de inviolabilitate. Mijloacele de radio-emisie pot fi utilizate numai cu autorizaţia statului acreditar. Coletele care compun valiza diplomatică trebuie să poarte semne exterioare vizibile ale caracterului lor şi nu pot cuprinde decât documente diplomatice sau obiecte de uz oficial. De asemenea, curierul diplomatic trebuie să poarte un document oficial care să-i ateste calitatea şi să precizeze numărul de colete care constituie valiza diplomatică, el bucurându-se de inviolabilitatea persoanei sale, neputând fi arestat sau reţinut. Se pot folosi şi curieri diplomatici ad-hoc. De asemenea, valiza diplomatică poate fi încredinţată comandantului unei aeronave comerciale, acesta trebuind să poarte un document oficial care să indice numărul coletelor care alcătuiesc valiza diplomatică, dar el nu are calitatea de curier diplomatic.

- Libertatea de mişcare: dreptul agentului diplomatic de a circula liber pe teritoriul statului acreditar, cu posibilitatea acestuia de a declara anumite zone interzise, din motive de securitate a agentului diplomatic sau a statului acreditar.

- Privilegii de ordin fiscal: dreptul misiunii şi al diplomaţilor de a fi scutiţi de taxe şi impozite, cu excepţia impozitelor indirecte sau a celor aplicabile bunurilor imobile particulare, veniturilor particulare şi taxelor corespunzătoare dreptului de succesiune.

- Privilegii de ordin vamal: scutirea de taxele vamale care se per­cep cu ocazia importurilor de bunuri şi vizează bunurile destinate uzului oficial şi chiar personal al misiunii, al diplomaţilor şi membrilor familiilor acestora. Este inclusă în acest privilegiu şi scutirea de la controlul bagajelor, cu excepţia cazului când există motive serioase să se creadă că acestea conţin obiecte care nu be­neficiază de scutiri vamale sau al căror import sau export este interzis.

- Dreptul de a arbora drapelul naţional şi stema naţională, pe localul misiunii diplomatice, la reşedinţa şefului misiunii şi pe mijloacele de transport ale aces­tuia.

- Facilităţi de şedere: dreptul agentului diplomatic de a fi scutit de la obligaţiile de a obţine permis de şedere pe teritoriul statului acreditar şi de a anunţa organele de poliţie locale despre prezenţa sa.

- Scutirea de prestaţii personale, precum serviciul militar, rechiziţii militare etc.

- Scutirea de la obligaţiile privind asigurările sociale, pentru cazuri de acci­dent, boală, deces etc., ceea ce nu exclude posibilitatea diplomatului de a participa voluntar la asemenea sisteme de protecţie.

- Exceptarea de la legea privind dobândirea cetăţeniei statului acreditar, atunci când acesta aplică principiul jus soli.

Facilităţile diplomatice sunt posibilităţi ale misiunii diplomatice şi ale personalului diplomatic de a li se înlesni de către statul acreditar desfăşurarea activităţilor lor specifice. Printre acestea, menţionăm obligaţia statului acreditar de a înlesni obţinerea de localuri pentru misiunea diplomatică, de a acorda ajutor la obţinerea de locuinţe pentru membrii misiunii, de a pune la dispoziţia acestora mijloacele de transport necesare părăsirii teritoriului statului acreditar.

Persoanele care beneficiază de imunităţile, privilegiile şi facilităţile diplomatice încep să se bucure de acestea la intrarea pe teritoriul statului acreditar pentru a-şi lua în primire postul, sau, dacă se află deja pe acest teritoriu, de îndată ce numirea sa a fost comunicată ministerului afacerilor externe.

Privilegiile şi imunităţile încetează odată cu finalizarea mandatului diplomatic al persoanei, respectiv în momentul în care persoana părăseşte teritoriul statului acreditar sau la expirarea unui termen raţional care i-a fost dat în acest scop, chiar şi în timp de conflict armat. Totuşi, imunitatea de jurisdicţie continuă în ceea ce priveşte actele îndeplinite de către această persoană în exercitarea funcţiilor sale ca membru al misiunii. Trebuie precizat că toate persoanele care benefi­ciază de aceste privilegii şi imunităţi sunt obligate să respecte legile şi regula­mentele statului acreditar şi să nu se amestece în treburile interne ale acestui stat. De asemenea, localurile misiunii nu vor fi utilizate în alte scopuri, incom­patibile cu funcţiile misiunii.