În literatura juridică, regimurile juridice sînt tratate sub diverse puncte de vedere: ca element al instrumentarului juridic care întruneşte un complex unic de mijloace juridice; ca parte componentă a sistemului de drept, care, odată cu obiectul şi metoda reglementării juridice, răspund de delimitarea unei ramuri de drept de alta; regimul juridic este examinat ca un ansamblu de măsuri juridice şi organizaţional‑tehnice, folosite în sfera securităţii, care reprezintă un institut juridico–organizatoric; regimul juridic este analizat şi ca un rezultat al influenţei de reglementare asupra relaţiilor sociale din sistemul mijloacelor juridice; se identifică cu forma regimului special etc.
Regimul juridic, pe de o parte, recunoaşte diverse componente ale instrumentarului juridic, obligîndu‑l (impunîndu‑l) să funcţioneze într‑o bază juridică unică, iar, pe de altă parte, asigură diferenţierea lui, creînd diverse condiţii pentru realizarea drepturilor şi obligaţiilor de către subiecţii administrării, în funcţie de scopul, de sarcinile, de timpul, de locul desfăşurării activităţii, de factorii exteriori.
Regimul juridic poate fi definit ca o ordine excepţională, oficial stabilită prin reglementarea juridică care reflectă ansamblul de mijloace juridice şi organizatorice, utilizate pentru fixarea stării social‑juridice a obiectului influenţat şi prevăzută pentru asigurarea funcţionării stabile a lui. Aşadar, putem evidenţia următoarele semne ale regimului juridic: reglementarea juridică concentrată este efectuată în interesele unui obiect, lucru sau proces — exponent al regimului juridic; totalitatea mijloacelor juridice aplicate reglementează regulile de conduită, de activitate special stabilite şi protejate printr‑un sistem de măsuri juridico–organizatorice; prin acte juridice se fixează starea juridică determinată a obiectului sau procesului, ca exponent al regimului juridic şi prin care el diferă de alte obiecte sau procese; regulile special stabilite sînt orientate spre formarea condiţiilor care ar împiedica încălcarea statutului exponentului (носителя) regimului juridic; activitatea subiecţilor, care realizează regimurile juridice stabilite, este bazată pe principii juridice uniforme şi se desfăşoară în strictă conformitate cu mecanismul stabilit anterior de exercitare a drepturilor şi de executare a obligaţiilor.
Structura regimului juridic include aşa elemente ca: exponentul regimului, mijloacele regimului juridic, regulile regimului juridic, statutul juridic al subiectelor care realizează regimul juridic, sistemul garanţiilor organizatorico–juridice.
Mijloacele regimului juridic sînt prescrierile normative, actele juridice de realizare a drepturilor şi obligaţiilor subiecţilor, actele de jurisdicţie administrativă, măsurile de convingere şi de constrîngere, metodele şi procedeele de administrare.
Regulile regimului juridic reprezintă o îmbinare particulară de mijloace juridice, care creează modelul juridic de comportare şi care reglementează ordinea de exercitare a drepturilor subiective, a împuternicirilor, a obligaţiilor şi a limitărilor.
Subiecţii (participanţii) la regimurile juridice sînt persoanele fizice şi juridice, legate de exponentul regimului (domiciliază pe teritoriul respectiv, activează la o întreprindere cu regim juridic special etc.) şi obligate să respecte regulile regimului juridic. În calitate de subiecţi speciali (subiecţi ai administrării), evaluează autorităţile executive statale şi cele municipale, persoanele cu funcţii de răspundere a acestora, care asigură respectarea regulilor regimului juridic. Statutul administrativ–juridic al subiecţilor care participă la realizarea cerinţelor regimului este un element de importanţă majoră. Volumul şi însuşi conţinutul lui caracterizează regimul juridic, specificul lui.
Sistemul garanţiilor organizatorico–juridice este parte componentă a regimului juridic, responsabil de stabilitatea regulilor regimului, realizarea lor reală, prevenirea încălcării (nerespectării) lor.
Dreptului administrativ îi este caracteristic regimul juridic de ramură propriu la baza căruia sînt principiile reglementării administrativ–juridice, metodele şi procedeele influenţei administrativ–juridice, statutul juridic al părţilor la raporturile administrativ–juridice. Regimul administrativ–juridic însoţeşte activitatea organelor executive în relaţiile lor cu cetăţenii şi diverse organizaţii. Acest regim poate avea semnificaţia de regim general al activităţii administraţiei publice. El este destinat pentru administrarea publică de zi cu zi la situaţiile tipice ale procesului de administrare. Totodată, în cazul în care sînt necesare procedee speciale ale activităţii executive în adresa unui obiect specific determinat, se stabileşte un regim administrativ–juridic special (RAJS).